Vecina

Dedicata tuturor celor care au vecini ciudati

Cand ieseam din bloc intr-o zi am vazut la usa o femeie care tocmai se cauta in geanta de chei. Slaba, cu parul cret albit, cu o fusta colorata si o privire agresiva. I-am lasat usa larg deschisa si i-am facut semn sa intre. A tras de usa cu putere inchizand-o cu zgomot si mi-a urlat sa inchid usa. A continuat sa bombane ceva legat de usa si de apartamentul 13. Eu stau la apartamentul 15. In alta zi am intalnit-o din nou jos la usa dar iesind. Desi m-a vazut cu cheia in mana, a trantit puternic usa chiar in fata mea. In una din seri am vazut-o stand pe pragul usii de la bloc, afara in strada, in papuci de casa. Parea ca plange dar cand si-a ridicat capul mi-a aruncat aceeasi privire plina de ura. Am inchis usa si nu a incercat sa intre. Acum 2 zile am auzit zgomot pe scara, cineva tipand si bufnituri. Cand am coborat mai tarziu, femeia era in fata apartamentului 8. Usa era deschisa si un baiat strangea resturi de lemn de pe jos in timp ce 2 femei stateau pe scara si priveau. O bicicleta mare, legata de balustrada, imi bloca coborarea pe scari. Am vrut sa imping putin bicicleta si femeia a sarit repede zicand « Nu pune mana ! » si tragand bicicleta. Ieri coboram si usa apartamentului ei era deschisa. Se auzeau din nou bocanituri. Am simtit coborand scara ca cineva ma priveste. Vecina ma urmarea cu aceeasi uitatura rautacioasa. Intr-o alta zi am urmarit-o de pe balcon mergand repede pe strada, imbracata in pantaloni de pijama, cu papuci de casa portocalii, si o geanta neagra sub bratul drept.

Acum 2 saptamni m-au trezit tipete de femeie ce pareau sa vina din bloc. Am iesit pe scara si am vazut la etajul 1 doi barbati in costum negru. Au intrat la numarul 8, unde statea vecina cu pricina. Mi-am dat seama ca o evacueaza din apartament. Coborand in aceeasi zi am vazut bucati de zid spart pe jos in fata usii ei, iar pe usa 2 sechestre si 2 hartii pe care scria ceva de o hotarare judecatoreasca si biroul executorului judecatoresc. Pe scara erau o pereche de adidasi de barbat si o pereche de sosete iar cu un etaj mai sus un cacat de caine acoperit de hartie.

In fata apartamentului sta de atunci o cutie de carton cu ceva haine destul de murdare care mai apoi au fost scoase si insirate pe jos, in fata usii.

Pe vecina de la numarul 8 o intalnesc pe strada din fata blocului sau in refugiul de la autobuz din fata Bisericii Armenesti umbland incet in acelasi halat de casa cu alb, albastru si rosu in papuci de casa din plastic, cu picioare goale. Merge de colo-colo pe strada, isi aranjeaza compulsiv halatul din ce in ce mai murdar, strange mucurile inca aprinse de pe jos si le fumeaza. Uneori cauta in cosul de gunoi de pe colt. Intr-o zi a scos din el un covrig, in alta zi un mar.

Am coborat sa-i duc ceva de mancare. A refuzat. A refuzat si haine. Mi-a spus ca sta pe strada pentru ca are treaba.

Se pare ca apartamentul apartinuse tatalui ei. Locuise cu parintii, ambii au murit. Tatal cumparase apartamentul de la stat in vremea comunismului. Niste urmasi ai proprietarilor initiali, au venit din strainatate, au castigat procesul si apartamentul. Pe femeie au scos-o din casa cu politia, spargand usa.

O alta vecina mi-a povestit ca se zvonea ca au dus-o la spitalul de nebuni unde mai fusese candva internata, la numarul 9, dar ca ar fi fugit de acolo in halatul in care sta si acum pe strada. Femeia mai spunea ca acum nebuna plateste pacatul de a-si fi lasat mama batrana si bolnava sa moara singura in casa. Mama nu se mai putea misca din pat, avea un fluier din care fluiera cand avea nevoie de ceva. Fiica si-a gasit un barbat care lucra prin bloc si a plecat sa traiasca cu el. Mama a fluierat cat a fluierat, apoi a murit singura in casa. Fiica s-a intors dupa un timp.

Vecina i-a luat de fapt locul femeii homeless pe care o vedeam de la balcon mereu anul trecut, mereu pe marginea strazii, printre masini, aproape gata sa fie calcata de ele. N-am mai vazut-o cand m-am intors dupa iarna asta. Probabil n-a supravietuit.

Vecina ii seamana mult. Aceeasi fata slaba, ascutita, aceeasi privire rautacioasa, aceeasi agresivitate cu care uneori ataca verbal trecatorii pe strada, mai ales femeile.

Another homeless on my street. A ramas totusi vecina mea, doar ca acum locuieste in refugiul de autobuz.

Cosmic Surgery

Dedicata celor care folosesc messenger

Mess pe mess

Friend: Am terminat o facultate, am diploma si tot ce pot sa fiu e taximetrist, curva sau call girl.

Me: And which of these do you find more appealing?

Friend: None.

I don’t have a driving license,

I’m not homosexual and I don’t have money for a “cosmic surgery”

Friend: Imi place sa cred ca sunt perceput cat mai aproape de cum ma percep.

Me :Tuturor ne place sa credem asta:)
Putini recunosc:)
Cei mai multi nu inteleg:)

Capitala Culturala Europeana

Dedicata tuturor celor ce asteapta trenuri

E 3 noaptea si sunt in gara din Sibiu. M-au lasat aici cei cu care am venit din Ungaria cu masina. Trebuie sa ajung urgent la Bucuresti dar primul mijloc de transport este de fapt un autobuz la ora 5. In sala micuta nu exista scaune sau banchete. Las rucsacul jos si ma asez pe niste scari. E multa lumina dar asta nu-mi da senzatia de siguranta. Gara e fireste si aici locul de adunare al tuturor homelesilor. A fost renovata de curand si de asta totul sclipeste a nou. Mai ales cele 6 plasme imense care clipocesc de pe peretii circulari, asezate la nici macar 2 metri distanta una de alta. Pe 2 din ele sunt afisate sosirile si venirile trenurilor, pe alte 2 nu apare altceva scris decat Fumatul Interzis, iar pe celelalte 2 Bun Venit in Sibiu. Pe langa plasme mai sunt 2 ceasuri electronice si 4 camere cu circuit inchis. In mijlocul salii troneaza o columna din marmura ce aduce a stil roman si pe care scrie in romana si engleza: « Column constructed in 1870 in Sam Wagner Sibiu workshop for the town’s railway station building. In jurul ei e un fel de margine circulara din marmura si ea. Un batran doarme aici cu capul pe o pereche de papuci uzati, acoperiti cu un soi de carpa murdara. In spate are un rucsac inscriptionat cu Sibiu Capitala Culturala Europeana.

O batrana cu batic negru pe cap si haine ponosite vine si se asaza si ea pe latura opusa. Si-a lasat jos sacosa maro si se descalata. Pe 2 bancute indepartate, asezate in holul din partea opusa dorm 2 barbati care sforaie. Pe scarile din fata doarme cu capul pe o plasa galbena, intins pe ciment, un barbat in trening Adidas peste un tricou rosu. Are gura intredeschisa si o musca i se plimba pe buza de sus. Batranul s-a trezit si alunga mustele care s-au asezat si pe el cu o paleta de muste din plastic. Se ridica in capul oaselor si-si pune pe cap o palarie. Pe marmura din jurul columnei e o sticla de apa si o cutie de bere pe care batranul o ia si incepe sa bea din ea. Un alt barbat, imbracat soios se asaza si el langa batran, ia cutia de bere pe la spate si soarbe din ea. Batranul il vede si-l ameninta ca pune politia pe el. Barbatul pleaca.

Femeia din biroul de informatii din dreapta mea iese si traverseaza sala spre o usa din partea opusa. E mica, indesata, tunsa scurt, cu ochelari si dopuri de vata in urechi. E imbracata in bluza bleu cu ecuson si poarta papuci de casa, tot bleu. Rade puternic si tine in mana la spate, o sticla de Perla Harghitei de 2 litri, plina cu un lichid care arata ciudat. Rade infundat acum si intra pe usa. Se aude un hohot de ras, femeia iese si continua sa rada in hohote.

Intra un baiat inalt cu par cret, negru. Ii lipseste ochiul drept. Se asaza langa batrana desculta. Ea il intreaba daca merge la Brasov, baiatul raspunde ca nu.

Apare de pe usa din dreapta mea si cel ce pare seful de gara dupa chipiul rosu de CFR. E un barbat carunt, trecut de 40, imbracat cu o geaca de piele de bisnitar. Face glume smechere cu femeia in bluza bleu si merge plictisit, fara graba, spre peronul garii. Batranul isi baga paleta de muste pe dupa haine si se scarpina cu ea pe spate. Apoi se ridica si merge spre cosul de gunoi din fata. Incepe sa caute prin el. Scoate o doza de bere pe care o scutura, apoi o duce la gura si bea.

Un barbat negricios, masiv si ciufulit, imbracat cu o salopeta murdara albastra, legata la brau cu sarma isi tarseste incet picioarele spre ghiseul din stanga. Sta, se uita la femeia de la bilete, din fata lui, cere un bilet dar cand femeia il intreaba unde nu raspunde. Pare sa fi uitat unde vrea sa ajunga. Femeia incepe sa-i enumere nume de localitati si la un moment dat barbatul pare sa recunoasca ceva. Femeia cu papuci vine si ea si rade. Il intreaba daca vrea fasole. Merge si aduce din camera de unde iesise mai inainte aceeasi sticla de Perla Harghitei cu ceva care arata ciudat inauntru. I-o lasa in mana. Barbatul sta cateva minute cu sticla in mana, clatinandu-se usor, apoi se asaza si el pe marmura langa batrana. Ea il intreaba daca merge la Brasov. Ma uit la sticla asezata jos si inteleg forma din interior desi e prima oara cand vad asa ceva. E fasole murata.

Flautul, iconita si supa

Dedicata tuturor săracilor

Baiatul statea pe bordura, cu flautul in mana, sufland foarte usor in el. Avea tricoul tras peste genunchi pana jos, e racoare seara si un tricou nu e de ajuns mai ales daca stai pe loc. In fata avea o cutiuta de carton pentru posibile donatii. Brunet, micut, slab, m-a facut sa ma gandesc la un copil crescut in orfelinat. Melodia pe care o canta abia se auzea. Peste 2 seri l-am gasit tot acolo. Tot cu un tricou tras peste genunchi si sufland usor in flaut, o melodie pe care numai el si eu o auzeam probabil. M-am oprit si i-am pus bani in cutiuta. Si-a ridicat fata si a multumit cu un zambet timid. I-am spus atunci: “Mai tare, cu curaj, canti bine!” A zambit din nou si a ingaimat multumesc. Apoi a dus flautul usor la buze si a inceput sa cante mai tare. Melodia se auzea frumos in linistea serii. L-am intalnit apoi si in timpul zilei, pe un alt trotuar. Cand l-am privit si-a amintit de mine, mi-a zambit timid si m-a salutat cu un gest usor al capului inclinat.

In fata mea, la intrare, tocmai venea o femeie cu o fetita. Foarte servila femeia s-a dat la o parte ca sa-mi faca loc sa intru pe usa restaurantului. Fetita tocmai intra pe usa de alaturi si ma gandeam ce face oare acolo cand mama ei o asteapta afara. Imi mancam deja supa cand am vazut-o venind spre mese cu un sirag de tot felul de matanii si cruciulite in mana. Frumoasa, cu ochi verzi si un pulovar cu dungulite colorate. A ajuns si la masa mea si m-a intrebat cu o voce joasa si placuta daca nu vreau sa cumpar ceva din ce imi arata: iconite cu 4, 5 si 6 lei, matanii, cruciulite. Am cumparat o iconita care arata foarte hand-made, cu geam aplicat peste o hartie mov in care cineva decupase si lipise o fecioara cu prunc, apoi lipise marginea geamului cu un soi de leucoplast rosu. Poate chiar ea facuse iconita. Am intrebat-o cum o cheama si mi-a raspuns Bianca. Am aflat ca e in clasa a 3-a, apoi m-a intrebat ea, foarte natural, cati ani am. Am pus-o sa ghiceasca si mi-a zis 18. I-am spus varsta reala si mi-a zis: “Mama are 27 de ani. Tu ai copii?” I-am raspuns: “Nu, sunt si eu un copil mai mare”. Am revazut-o peste 2 zile mancand un covrig in usa unui magazin, in mana cu aceleasi matanii, icoane si cruciulite, urmarind cu privirea o doamna imbracata luxos ce tocmai iesise in strada.

Femeia a venit spre mine si m-a rugat sa o ajut, nici n-am auzit exact ce spunea, ceva despre cat ii e de rusine ca trebuie sa ceara bani de la oameni. Am bagat mana in geanta si am scos 2 lei pe care ii mai aveam. M-am felicitat ca nu am cheltuit toti banii la piata ca de obicei. I-am urat sanatate si dupa ce mi-a multumit a continuat sa-mi vorbeasca stand foarte aproape de mine.

Micuta de inaltime, slaba, cu parul lung putin peste umeri si albit partial, muschii de la maini foarte proeminenti nas mic, carn si buza de sus despartita in doua, bot de iepure cum se spune. In mana stanga tine o geanta neagra si o punga alba cu o paine mare, rotunda. De la axila dreapta i se vede parul negru, lung, neras, iesind de sub marginile maieului simplu de culoarea oului de rata. Blugii stramti ii evidentiaza forma burtii si genunchii slabi.

Ar vrea sa faca o supa cu o bucatica de carne copilului sau bolnav si a strans pana acum cu ce i-am dat eu, 7 lei. Se intreaba cum o sa reuseasca sa faca supa si sa aiba si carne sa-i dea gust. Copilul ei de 13 ani e operat de incurcatura de mate mi-a explicat facand un gest dinspre piept spre stomac pentru a-mi arata lungimea operatiei. Nici nu are voie carne dar a rugat-o sa-i faca o supa cum stie ea si ar vrea sa-i puna o bucata de carne sa-i dea gustul adevarat de supa. A mai facut supa cu pliculete Delikat dar nu-i acelasi lucru.

Trebuie sa dea banii si pe medicamente pentru copil. Ieri, alergand la o farmacie sa ia medicamente mai ieftine s-a si impiedicat si a cazut asa ca s-a lovit la genunchi care o doare si la buza. La urgenta nici n-au vrut sa se uite la ea. Imi explica amanuntit cum s-a lovit si de o piatra in cadere. Isi imagineaza ca nu o cred.

Mi-am amintit de mama care s-a impiedicat si a cazut cu bagajele mele in maini, conducandu-ma la gara, o data pe scari, in bloc, si o data pe ciment, mereu grabita si anxioasa sa nu intarzii la tren. De altfel ajungeam mereu cu cel putin o jumatate de ora mai devreme.

Imi spune ca are aproape 50 de ani. Arata de 60. Ii urmaresc ridurile de pe frunte si spatiul innegrit de sub ochii caprui si ma gandesc la o alta femeie de varsta ei pe care o cunosc si care arata de 35. Imi povesteste cum multa lume o injura si crede ca cere bani ca sa bea. “Du-te-n pula mea, mi-a zis o femeie. Imi venea s-o intreb: dar tu ai pula? Eu am intrebat si preotul la biserica, daca eu cer bani pentru mine si fiul meu, sa putem manca, e gresit? Iar preotul mi-a spus ca nu. Si in biblie scrie, poate ati citit Biblia, “Cere si ti se va da”

E asa de aproape incat ii vad dintii care ies de sub buza despicata de sus. Sta la o verisoara in apartament dar ii e rusine sa-i mai ceara si bani ca deja face mult pentru ea. Ce-i drept si ea o ajutase in comunism cand i-a dat bani sa faca CAR si sa-si ia apartament. Ea s-a gandit ca verisoara si va lua cu 2 camere dar a mai avut ceva bani si a luat cu 4 asa ca acum sta si ea cu copilul acolo. Mai cere din cand in cand ajutor si la vara sa dar ii e rusine. Are doi baieti, unul de 15 ani care e plecat acum la sat la bunica, langa Buzau.

Gesticuleaza mult si observ mainile cu unghii crescute si mult negru sub ele. Inelarul de la mana stanga e retezat de la jumatate. Ar vrea sa munceasca dar nu-si gaseste nimic. A fost femeie de serviciu un timp si mai facea un ban lucrand dupa servici si la vecinii din bloc care ii cereau ajutorul sa spele un covor sau altceva in casa. Dar acum nu si-a mai gasit nimic. In timpul comunismului a lucrat ca bobinatoare si acolo a avut si accidentul de munca. Imi explica amanuntit in ce consta lucrul ei si accidentul. Cum lucra cu niste sarme si intr-un moment de neatentie cum macaraua i-a retezat inelarul si o bucata din degetul mijlociu. Imi arata urma de cusatura, acolo s-a putut pune la loc bucata de deget care atarna. Daca ar fi gasit si bucata taiata din inelar ar fi putut sa i-o coasa la loc. S-a uitat pe jos dar n-a vazut nimic, masinaria i-l facuse zob. Cand se schimba vremea o doare rau. Ma gandesc ca e degetul pe care ar trebui sa aiba verigheta dar nu are. De la intreprinderea la care a lucrat si care se afla langa Apaca, a iesit in somaj tehnic care de fapt a fost in cele din urma somaj. Cand au chemat-o inapoi era prea tarziu, intreprinderea a fost demolata, pe locul ei se afla acum cel mai mare mall. Banuiesc ca vorbeste de Cora. Sotul ei a lucrat la aceeasi intreprindere.

Ma intreaba daca am copii si sot. Ii spun ca-s prea tanara si imi spune ca e foarte bine, sa nu ma grabesc, sa ma distrez. Ea avea si sot si copil la 20 de ani dar daca ar mai avea anii de atunci si mintea de azi ar sti sa isi vada de viata ei mai intai, ar merge la spectacole, la tot ce exista, s-ar distra.

Imi ureaza de bine in timp ce ma apasa prieteneste pe umarul stang, imi cere scuze ca m-a tinut din drum si merge sa mai caute bani unde-o gasi sa poata sa-i faca copilului supa promisa.

Longevitate

Dedicata tuturor soferilor

Statia de autobuz e destul de populata pt. ora matinala de sambata. O pocnitura intrerupe brusc zumzetul monoton al radioului transmis in statie. Cu coltul ochiului sesizez in dreapta, undeva in strada, ceva ce zboara in aer. Merg spre mijlocul strazii. 

O femeie zace pe jos in bratele unui barbat. Ii tine capul din care in partea dreapta, aproape de frunte ii curge sange dintr-o rana cam cat podul palmei. Langa ea e o plasa si pe caldaram o pereche de ochelari. Are piciorul drept flexat iar stangul care e intins tremura. E imbracata in pantaloni gri de trening, o doamna trecuta de 40 de ani, plecata probabil la cumparaturi in cartier. 

Barbatul care o tine cu capul pe genunchi o intreaba ceva si ea ii dicteaza un numar de telefon care inteleg ca e al sotului ei. Vorbeste si pare destul de calma. Imi scot telefonul si dau sa sun la salvare. O voce imi spune ca nu am numarul actualizat. In dreapta mea e un barbat inalt cu mustata, sofer de taxi iesit din taxiul parcat langa celelalte din statie. Il intreb daca a sunat cineva la salvare si imi spune ca a sunat el.

 Privirea imi revine pe asfalt la ochelarii de vedere de care nimeni nu s-a atins. Ii colectez si ii pun usor pe plasa de langa doamna, din fericire nu s-au spart. In spate vine autobuzul pe care trebuie sa-l iau ca sa ajung la gara. Inainte sa ma urc il vad pe cel care o lovise, e tanar, probabil nici 21, vorbeste afara din masina cu un sofer de taxi. Ii explica ca n-a apucat s-o vada, ca nu e trecere de pietoni, taximetristul ii spune ca e statie de autobuz si ca e normal sa incetinesti viteza in zona.

Ma asez in autobuzul care face o manevra larga si brusca pentru a ocoli femeia de pe asfalt si aud in spatele mele o voce de barbat: "Pula mea, pula mea, in spatele blocului s-o intamplat ceva ". E batran si slab, cu o privire agresiva. Bodoganeste ceva si se asaza pe scaun. Are la mana stanga 2 ceasuri. O femeie il intreaba de ce are 2 si el raspunde agresiv : "Asa vreau eu ! "

Se mai imbuneaza cand femeia se apara ca era doar curioasa si incepe sa povesteasca cea despre mama sa si despre ceasuri. Incepe prin a-i spune ca e nascut in ‘42 si e inca in viata. I se simte mandria in voce. Un alt barbat il felicita. Incepe sa discute cu el. Il intreaba cati ani are, celalalt raspunde ca e nascut in ‘40. Batranul aplauda foarte tare, timp de un intreg minut. Tot autobuzul il priveste, au inteles deja ca " ii lipseste o doaga " Batranului nu pare sa-i pese. Continua fericit conversatia cu celalalt barbat.