Marea aventura

Dedicat salvatorilor si salvatilor

Recent am mers sa-mi iau rezultatul unor analize, si in timp ce tocmai primeam hartia, femeia cu batic, la vreo 60 de ani, aflata in stanga mea, a intins mana spre mana mea. Am inteles ca-mi cauta mana si i-am dat-o. In primele 2 secunde n-am priceput exact ce se intampla dar mi-am dat sema ca i se face rau. Am lasat-o sa-mi stranga mana  si am rugat-o sa stea calma si sa respire. Ochii au inceput sa i se dea peste cap si s-a lasat pe spate.

Asistenta din fata ghiseului a observat la timp si a prins-o in timp ce se lasa moale. Eu o tineam de mana, in continuare. Am asezat-o impreuna direct pe jos, a venit si cealalta asistenta langa noi. I-am zis sa-i desfaca baticul si sa aiba grija sa nu-si inghita limba.

N-am vazut in viata mea o criza de epilepsie dar am stiut ca asta se petrecea sub ochii mei in clipa aia chiar inainte ca asistentele sa stie.

Gura femeii se misca intr-una, ca si cand ar fi vrut sa mestece. Mana inca ma tinea strans, rece ca ghiata. Avea ochii inchisi dar vedeam cum se miscau alert.

Una din asistente a sunat salvarea. In sala de asteptare au mai intrat 2 femei, una a deschis geamul.

Brusc, femeia a deschis ochii, cu o privire speriata, chiar deasupra mea. Am linistit-o cum am stiut, i-am mangaiat mana, pana a inceput sa vorbeasca ceva, cam fara sens. Ma mangia pe barbie cu mana cealalta, credea ca sunt o ruda caci mi se adresa familiar. Mana cealalta ma strangea la fel de tare.

Incet, asistentele au sprijinit-o si am pus-o pe un scaun, langa geamul deschis. La intrebarea lor, femeia a spus ca are epilepsie. Apoi mi-a multumit mult. Mana i-a preluat-o una din asistente. Eu mi-am luat analiza cu rezultat negativ si am plecat.

Mi-am amintit cum, la 17 ani, am mers pentru prima oara la mare cu o prietena. Nu mai stiu cum, intr-o seara am cunoscut un tip si am stat toata noaptea de vorba cu el. Eram intr-o perioada in care simteam ca viata si-a pierdut magia si o cautam cumva disperata. Cu tipul asta am facut un pariu bizar. Eu i-am spus ca nu stiu cum sa iubesc si nu ma indragostesc niciodata iar el mi-a spus ca sufera de leucemie. Eu am convenit sa-i fiu asistenta iar el mi-a promis ca o sa invat sa ma indragostesc.

Am plecat cu el, avand toata increderea naiva a varstei de atunci si de mult mai tarziu, dupa o noapte de nesomn si povesti. La un moment dat, dupa 2,3 zile, eram pe plaja si mi-a spus ca o sa aiba curand o criza, ca se simte rau. Nu stiam pe atunci daca in leucemie poti face crize ca in epilepsie. De epilepsie stiam deja. Cert e ca acolo, pe plaja din Costinesti, intr-o zi mohorata, fara nimeni prin apropiere, m-am trezit cu un om care-si dadea ochii peste cap si se inclesta, pentru ca apoi sa nu se mai miste deloc pret de cateva secunde. Sau poate au fost minute, imi amintesc doar groaza cu care ma gandeam ce ar trebui sa fac daca imi moare in brate, ca ar trebui sa sun Salvarea si Politia si ca nu-i stiu decat numele mic si tot atatea ganduri speriate. Singura idee spontana care mi-a venit, aproape la limita in care incepeam sa plang, a fost sa-l sarut usor pe buze, ca-n povestea cu Printesa din Padurea Adormita, doar ca in rolul printului eram eu. Si ghici? S-a trezit:)

Am trait ceva aventuri in vara aia nebuna, alaturi de omul asta.  M-am intors cu el de la mare, in casa mamei mele care i-a cerut buletinul si l-a intrebat daca a facut sex cu mine. Dupa o noapte intreaga de dezbateri si cuvinte grele i-am spus mamei ca noi plecam la festivalul de la Sighisoara si ca si daca nu ma lasa, eu tot plec. Mama era ingrozita dar a inteles ca n-are ce face. Mi-a dat bani si m-a privit cum plec cu un strain barbos de 24 de ani. Cred ca a trait momente de groaza, saraca. A fost insa o lectie de sfidare a controlului ei cred, necesara. Nu pentru ca as fi fost foarte rebela din fire, ci doar pentru ca experienta in sine a fost o lectie necesara si pentru mine.

Realitatea redevenise brusc magica, totul era posibil, chiar si sa mergi in tren cu bilete false de care controlorul  sa nu-si dea seama, sa ajungi sa te plimbi de la Deta, Oradea, Slobozia, Sighisoara, pana in Buzau, la un festival rock si inapoi la mare. Tot la mare a fost si locul in care pelicula filmului asta fantastic de vara hoinara si de libertate, a inceput sa se deformeze ciudat, sa se rupa pe alocuri, cu accente de tragedie greaca si declaratii de sinucidere cu sarituri de pe epava. Partenerul meu de aventura a disparut zile in sir si am aflat de la noua lui prietena care venise sa ma caute disperata, ca avea de gand sa se sinucida.

Asa am aflat despre manipulare si mitomanie, de la primul barbat pe care am invatat sa-l iubesc.

Peste ceva timp, cand deja nu mai eram impreuna, dupa alte cateva evenimente neplacute, am avut insa forta de a-l suna si a-I spune la telefon fix aceste 2 cuvinte pe care le rosteam atunci pentru prima oara in viata.

Te iubesc

Nu stiu de ce am simtit nevoia sa-i spun asta, de a-i confirma in plus ca a castigat pariul initial.

N-a stiut ce sa-mi raspunda, s-a asternut tacerea la celalalt capat al firului (chiar era cu fir, mai aveam inca telefon fix, cu fir si rotita cu numere).

N-am mai rostit cuvintele astea decat foarte tarziu, dupa ani si ani. Mult timp m-am ferit de ele ca de o boala ciudata si in sine de sentimentul pe care ele il evoca. A trebuit sa invat sa le rostesc, mult mai tarziu, cand am reusit sa ies din blocajul de a nu putea iubi. Sau de a nu sti cum s-o fac fara sa-mi fac rau.

Nici azi nu stiu daca stiu sa iubesc si rau inca imi fac dar cel putin cand tin mana rece a unei femei care lesina in fata mea, am prezenta de spirit de a nu ma speria. Nici macar o secunda nu mi-a trecut prin cap ca femeia respectiva ar fi putut muri acolo, sub ochii nostri. M-am concentrat pe a-i transmite caldura prin mana mea si pe ce trebuia facut pragmatic. Pe a-i vorbi calm si cald.

Azi stiu ca sufar de ‘’sindromul salvatorului’’, ca in mintea mea ruleaza un rol care ma pune in postura de a avea nevoie sa-I ajut mereu pe ceilalti. Nu vreun Batman sau Superman, ci mai degraba GI, fata care reprezenta Puterea Apei in Captain Planet http://captainplanet.wikia.com/wiki/Gi. Desi intre timp, ma regasesc mai mult in MA-TI care detinea Puterea Inimii  http://captainplanet.wikia.com/wiki/Ma-Ti

Cel mai bine ma simt cand sunt utila. Insa uneori ma simt si utilizata. Si aici intervin frustrari si culpabilizari.

In ultima vreme mi-am propus sa ma centrez pe mine si pe recunosterea nevoilor mele, fara sa simt vina si fara sa fac rau cuiva, sau a-i ingradi cumva libertatea, fireste. Uneori imi iese, alteori, nu chiar. E o experienta de a recapata un pic din magia lumii, de a invata sa ma iubesc si de a deveni propriul meu salvator. 

Cel care isi intinde singur o mana in momentul in care simte ca e pe punctul de a cadea in propriul abis. Cel care isi cerceteaza abisul pe cat posibil fara reactii, frica, cu detasare, calm si caldura. Cel care iese din rolul dramatic si devine simplu observator, fara emotii, convulsii si tensiuni atasate. E o mare aventura. In care insa nu esti niciodata singur. Puterea vine din tine insa ceilalti o pot potenta sau nu.