Friday 23 March 2018

ILLUSION

Dedicat turistilor

Acum 2 zile, în plină ninsoare și ger, la ora 9 dimineața, am așteptat autobuzul E1, timp de o oră. Soferii tot veneau dar ramaneau la cald, uitand ca fraierii stau în stație. Din cele 3 autobuze care au trecut spre capăt, ultimul a venit, și el cu câteva minute intarziere și a adunat toată populatia care asteptase în toate statiile, compactandu-ne ergonomic, ca să ne dezghetam rapid.

O doamna spre 50 de ani și-a făcut cu greu loc din spatele autobuzului și ajunsa lângă mine, în fata, i-a adresat șoferului întrebarea plina de repros, dar pe buna dreptate: ‘’De ce ne-ati lăsat sa stăm ca fraierii în stație o oră?’’ Șoferul a mormait ca e vremea de vina, femeia a răspuns ca vremea e valabilă și pentru noi, aia inghetati în stație.

O tânăra de lângă mine a mormait și ea: ‘’Ce faci femeie?’’ deranjata de faptul ca doamna se frecase de ea incercand sa-si faca loc prin cutia de sardine care eram.

La intoarcere, in timp ce busul stationa pt ca pasagerii sa urce, un tanar s-a izbit violent de geamurile autobuzului si a ramas lipit, privind cumva cu o privire ciudata, prin geam. Un batran care urca i-a spus sa se departeze ca va fi calcat de autobuz, tanarul s-a indepartat impleticindu-se, i-am vazut geaca sifonata si plina de pamant. Batranul a mormait,’’drogat’’ si autobuzul a demarat.


Am coborat si am mers sa fac cumparaturi rapide intr-un supermarket. La casa, cu 2 persoane in fata mea, o batranica ce cumparase diverse se chinuia sa le indese cat mai repede in plase. Doi tineri ce ieseau de la casa de langa au observat-o si s-au oferit sa ajute. I-au pus rapid totul in plase si au acompaniat-o spre iesire. S-au oferit s-o duca acasa cu masina dar batrana insisita ca prefera sa astepte un taxi in fata. Cei 2 baieti i-au lasat deci plasele langa si au plecat spre masina cu propriile cumparaturi.

Mi-am amintit in drum spre casa de un alt autobuz, un alt sofer si o alta doamna, acum cam o luna, in complet alt loc al planetei. Doamna se plangea soferului ca nu se gareaza in statie pentru ca ea nu vazuse autobuzul si-a alergat apoi dupa el, iar soferul ii explica ca se gareaza cum poate din pricina masinilor parcate.


In acelasi autobuz, au urcat mai multi batrani la o statie. Pe scaune erau tineri cu telefonul sub nas, si-au ridicat ochii din telefon dar au decis sa nu se oboseasca sa se ridice. Am remarcat aceasta situatie, de mai multe ori, in autobuze, cat timp am stat pe insula Gran Canaria. Caci acolo se intampla scena autobuzului. Cel putin, autobuzele veneau la timp iar afara era soare si cald.



Lunga poveste dar despre ce? Pai despre tinerele generatii pana acum. M-am bucurat sa vad ca exista tineri cu spirit civic, nu doar blazati sau drogati. M-am bucurat ca exista diversitate comparativ cu insula Gran Canaria, unde am avut senzatia ca tinerii sunt complet auto-centrati, rezultat al unui trai lejer, comod, petrecut semi-exclusiv pe whatsapp si castigat cu sudoarea capitalista a parintilor.


Am pus piciorul pe insula in 12 Decembrie, cu ocazia unui voluntariat, si am stat 2 luni, suficient pentru a intelege un pic relatiile sociale si viata locala. Caci vorba aia, hai sa ne mai minunam si de ce gasim pe la altii!



De ce tocmai insula asta? In 2017 am avut ideea unui proiect artistic care sa sensibilizeze europenii la iluzia cu care continentul amageste migrantii care reusesc sa ajunga si sa ramana. Toate barcile nesigure care traverseaza apele primejdioase, indreptandu-se spre un fel de insula iluzorie care promite o viata mai buna, numita Europa. In spaniola cuvantul ILUSION are dublu sens, insemnand amagire dar si opusul pozitiv, adica speranta.


Am vrut sa testez daca viata pe o insula e ca intr-un paradis, asa cum ne imaginam cand vedem ofertele de vacanta ale agentiilor de turism, pline de nisipuri fine si golfuri cu ape turcoaz. Am ales Gran Canaria dupa ce am studiat mai multe insule, pentru diversitatea ei de fauna, flora si peisaj.



Insulele Canare, in numar de 7, au batut recordul de turism in 2017, gazduind mai mult de 16 milioane de turisti, care au adus cam 18 bilioane de euro la bugetul spaniol, ceea ce reprezinta o crestere cu 6,8% fata de anul trecut. Gran Canaria este a 3-a ca marime si 2-a cea mai vizitata insula, dupa Tenerife. Are o suprafata de 1,560 km² si e sursa de atractie pentru peisajul variat, clima constanta tot timpul anului si dunele de nisip din sud.


Stiind ca sigurele 3 luni pe an mai putin turistice sunt intre decembrie-februarie, am ales aceasta perioada. Prima luna am petrecut-o intr-o suburbie a orasului Telde, al doilea ca marime, de pe insula.



Telde nu e vreo frumusete urbana, are un cartier foarte frumos numit San Francisco, iar in rest e o replica a unui orasel spaniol, cu cladiri nu foarte intretinute,  gunoi pe strada si in spatiile virane care se gasesc din belsug prin oras si prin preajma lui. Ce m-a frapat din start a fost numarul de show-room-uri de masini din oras si numarul de masini circulante pe sosele. Iar pentru calitatea aerului, noroc cu briza marii care raspandeste gazele de esapament.


Flora e placuta, cu multi cacatusi diversi, flori colorate in decembrie, iar Telde castiga in simpatie si printr-un parc maricel si plin de pisici slobode si salbaticite si 2 biserici catolice tipice stilului colonial. Apa de la robinet, e ca mai peste tot, desalinizata si nepotabila dupa spusele localnicilor. Eu am folosit-o totusi dar in ceaiuri si mancare. Din fericire, la jumatate de ora de mers cu masina, ajungi intr-un barranco, un fel de chei la inceputul zonei montane si te poti alimenta de acolo cu apa de izvor, venita din munti.



Parte din atractia turistica a insulei sunt si grotele numite cuevas, in care localnicii guanche, stramosi ai locuitorilor canarieni, locuiau pana nu demult. Oamenii le-au amenajat ulterior pentru a adaposti animalele crescute in mod tipic, oi si capre. Muntii par un svaiter urias, plin de gauri si gaurele. Inca mai sunt oameni care traiesc in grote dar amenajate serios, ca niste case in piatra.



Plajele sunt cam la 20, 30 de minute de mers cu masina sau busul, in cazul de fata. Plajele hiperturistice, cu dune, numite Maspalomas si cu cea mai buna clima si temperatura a apei sunt ceva mai departe, cam la o ora de autobuz. Am fost o singura data, am facut rapid cateva fotografii si am facut cale intoarsa caci desi in afara peak-ului turistic pentru mine era prea populata zona. Majoritar de catre englezi, nemti si nordici, dar am auzit si romani, rusi, polonezi, francezi. Plajele mele preferate au fost cele cu pisici salbaticite dar hranite de oameni cu dragoste de vietati.






Toata coasta de sud a fost mutilata estetic de hoteluri imense care au fost sapate direct in falezele vulcanice, unul langa altul, ca un musuroi de furnici. Turismul e principala sursa de venit a insulei, unde rata somajului e de 20%, prin urmare, desi nu sunt incantati, localnicii traiesc de pe urma turismului, cum pot. Efectele de mediu sunt evident grave dar desi face varii promisiuni, presedintele insulelor e intr-o delasare pasibil criminala. Ce m-a frapat a fost și relativa lipsa a panourilor solare pe care ma așteptam sa le văd instalate pe fiecare casa, având în vedere ca resursa principala e soarele. Mi s-a explicat ca legile nu avantajeaza producerea autonoma de energie electrică, pe care, dacă o produci în exces fata de nevoia ta de a incalzi apa, o plătești!!!


Ce mai are insula sunt numeroase supermarketuri, locale si internationale, presarate la tot pasul, nimicind si ele peisajul la concurenta cu hotelurile si devenind sursa de obezitate adulta si infantila pentru ca se mananca multa grasime, carne si dulciuri.  Nu e cazul domnului din imagine, care desi are o tipica sacosa de cumparaturi a supermarketului local HiperDino, isi facea shopping session-ul direct in tomberoanele in care gaseai produse expirate aruncate de aceleasi supermarketuri.


O adevarata invazie micelara de Spar-uri impanzeste insula, caci dupa canarieni, cei mai numerosi locuitori sunt nemtii instalati aici permanent sau semi-permanent, pe perioadele de vara. In autobuzele locale poti auzi uneori la fel de multa germana ca spaniola.


Contrastele sunt la moda si aici, caci langa hoteluri Radisson luxoase si supermarketuri, in micile cursuri secate ale raurilor sau in spatii virane cu iesiri catre mare am descoperit numerosi oameni traind in case improvizate din corturi, victime ale crizei.







In rândul tinerelor pubere și adolescente am remarcat tendinta de obiectificare/sexualizare a propriilor corpuri, caci toate erau imbracate(semi) în rochii mulate si foarte scurte. Mi s-a explicat ca e o forma de emancipare și ca privirea mea critica se datoreaza faptului ca provin dintr-o țara traditionalista. Așa o fi dar aveam senzația ca privesc un desen animat în care fetele astea erau toate niște robotele sexy și toate comunicand exclusiv prin whatsapp, cu capul în telefon oriunde se gaseau.


Ce am găsit într-adevăr emancipator a fost faptul ca homosexualitatea și transexualitatea sunt vazute ca parte din normalitate și tot mai acceptate si în școli. Copiii care simt ca apartin sexului opus decât cel definit biologic și social pot fi tratați de profesori și colegii lor normal, fără prejudecati. Nimeni nu întoarce capul ciudat pe strada, nimeni nu comenteaza sarcastic sau critic.



Migrantii locali provin în principal din America de Sud și Centrala, tari ca Venezuela, Cuba, Puerto Rico, Uruguay, Argentina și de pe continentul african, în special Maroc și Republica Dominicana. Fac muncile pe care localnici nu mai au chef sa le facă, ca peste tot, curățenie, îngrijire bătrâni, construcții sau își deschid mici afaceri dacă au situații mai bune.

În capitală am întâlnit și migrantii temporari pe care ii recunosteam usor, tiganii romani, în general familii și clanuri întregi, postati în puncte cheie de pe străzile cu magazine scumpe și în fata supermarketurilor, cu pancarte de carton, cu diverse mesaje scrise, pentru a incita mila.


Capitala, Las Palmas, pe care am cunoscut-o în cea de-a doua luna a șederii mele pe insula, e un oraș maricel, cu blocuri supraetajate, oameni grabiti, străzi și bulevarde largi și cu nimic extraordinar în afara plajelor, dintre care, cele din sud sunt si ele uratite de platforme petroliere. Ce m-a uimit, aici și în general si în alte orase vizitate pe insula, e lipsa unei culturi vizuale de street art, graffitiurile fiind puține și nu extraordinare.

Insula are totuși culoare prin flora locala, variata și numeroasele curcubee pe care le-am tot vazut pentru ca de cele mai multe ori ploua cu soare.


Am prins întâmplător și Carnavalul, renumit, împreuna cu cel din Cadiz. În principiu se desfășoară în spatii publice dar și în baruri sau alte spatii de concerte și reuneste diverse grupuri de dansatori în asa-numitele comparsas care defileaza în ritmuri de samba și costume super colorate, și corale numite murgas care participa în competitii. Exista categorii de competitii pentru femei, gay, copii și câini. 

Asta pentru ca pe insula toată lumea are câini, unul sau mai mulți, în general mici dar și mai mari, doar de asta câinele e și simbolul insulei. Ați fi crezut ca simbolul sunt canarii dar nu, sunt câinii. Am văzut câteva costume din competitia canina și erau într-adevăr pline de fantezie.


Din fericire, cele câteva graffitiuri reușite pe care le-am văzut totuși sunt apanajele activismului local și al mișcărilor alternative care au doleante ecologice în principal, legate de interdictia de construire a unor noi hoteluri sau diguri maritime pentru ambarcatiuni, instalarea de platforme petroliere in ocean, declararea unor spatii ca zone protejate și, im mica proportie, independentism.





Așadar, dacă pleci cu iluzia unui paradis, nu cred ca Gran Canaria e locul potrivit. Din fericire am plecat doar cu speranța de a găsi o clima mai blânda în timpul iernii și un loc cu flora și fauna simpatica și curioasa de a cunoaște oamenii, cultura și obiceiurile lor. Și cam asta am reușit sa găsesc, deși la capitolul clima recunosc ca ultimele trei săptămâni de ploaie aproape zilnica m-au cam readus și mai aproape de climatul romanesc la care m-am întors la timp sa prind tocmai adevarata iarna cu zapezi, geruri și ingheturi.


Photos all rights reserved