Monday 16 February 2015

Lupul de duminică


Dedicată timișorenilor


Sunt in Timișoara unde încerc să prind rădăcini, după 10 ani de absență. Să re-aparțin cu acte în regulă.
Pentru că rădăcinile sunt importante, am aflat.

Cei care abia mă cunoșteau nici n-au observat că am lipsit iar cei care mă cunosc un pic mai bine se miră că m-am întors.
Cei pe care îi cunosc de curând se miră căci au senzația că m-au văzut deja pe aici sau că mă cunosc dintotdeauna. Mă întreabă ce cred că s-a schimbat în oraș după 10 ani.

Cum Piața Unirii e sub mormane de moloz, aleg pentru o duminică incredibil de caldă să ies la pas spre Parcul Botanic. Centrul e plin ochi de familii cu copii, tinere perechi, italieni, cupluri.
Meditez la condiția proprie de lup singuratic, de stepă bănățeană, călcând agale pietrele din trotuar.

La 5 metri de statuia lupoaicei cu Romulus și Remus, văd un grup de oameni care se uită la niște câini, unul cu botniță. Mă uit a 2-a oară si sesizez că de fapt sunt ...lupi. 3 lupi, unul mai bătrân și doi care par pui, ținuți in lese de un tip zdravăn care vorbește tare, îmbrăcat cu o geacă de piele pictată pe spate cu un lup ce urlă la o lună plină. O haită de oameni inconjoară 3 lupi timorați, care îi privesc cu teamă si se retrag când o femeie încearcă sa-l atingă pe bot pe unul dintre cei tineri.

Mă retrag în pas accelerat către copacii din parc dar peste tot mișună oameni în aceeași formulă de haită, de la 2 în sus. Privesc apusul în timp ce încep să simt frigul în oase. Prin față îmi trece un pui de om, are cam 5 ani și face fotografii cu o tabletă. Se descurcă de minune cu tehnologia.

Spre seară încerc să intru la spectacolul de teatru Maria de Buenos Aires dar mi se spune la casă că toate biletele au fost cumpărate de o companie. In foyer foiesc în rochii de gală femei din lumea bună însoțite de soții lor. Vorbesc cu managera de sală care mă sfătuiește să vin la cel din 8 martie căci acum e cu casa inchisă, ''în plus se cunosc toți între ei''. Audiența este deci o mare haită, aud vorbindu-se de Procter and Gamble.

Ies și la 2 metri de teatru, în parc, poliția ridică și identifică niște tineri de pe bancă. Haite în conflict. Trec pe trecerea de pietoni și pentru a nu știu câta oară, aproape intră în mine o mașină care vine cu viteză. Se conduce cu siguranță mult mai agresiv și neglijent față de acum 10 ani.