De prin Bucurestii noi si vechi

Dedicata lui Caragiale

Am decis sa-mi fac vizita anuala la Bucuresti pentru a ma vedea cu vechi si dragi prieteni.

Am accesat bla bla carul unde am ales sa calatoresc cu soferul Nicolae P de 41 de ani care-si postase urmatorul profil:

Nicolae P

Profesor universitar, merg si ma intorc la si de la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad. VW Passat Break, spatios si dotat. Un singur bagaj permis per pasager (curat si fara continut: periculos, lichid, organic sau mirositor). Prefer persoane culte, comunicative si linistite. Nu iau manelisti sau smecheri cocalari. Nu iau persoane cu imbracaminte / incaltaminte murdara, sau persoane cu igiena necorespunzatoare.

Nu iau alintati si alintate, printesite si printisori care au impresia ca si-au inchiriat masina si sofer, in loc sa-si inteleaga statutul de musafiri de bun-simt in masina,

Animale de companie iau - dar numai dupa ce vorbim la telefon.

Copilotul (dreapta soferului) nu poate dormi si va participa activ la realizarea unui nivel de siguranta foarte ridicat al deplasarii, pe toata durata cat ocupa locul respectiv.
Copilotul trebuie sa stie sau sa invete sa transforme din km/h in m/s si trebuie sa opereze, la rugamintea mea, si in locul meu, daca va fi cazul, telefonul, laptopul si tableta mea.

Masina sigura (10 airbags + sistem iDrive de monitorizare video continua la interior si exterior), puternica ( 170 CP), comfortabila si spațioasă ( vw passat break)

Mi-a placut abordarea clara si directa, mi-am asumat ca omul ar putea fi usor pedant, compulsiv-obsesiv sau controlator si am decis sa trimit urmatorul mesaj:

"Buna seara,

As dori sa calatoresc cu dumneavoastra la Bucuresti, pentru cursa afisata sambata viitoare. Ma bucura ca aveti reguli stricte si ca e un mediu ''securizat'' de diverse aspecte neplacute. Conversatie inteligenta pot face si ma bucur sa fac, fara probleme.
Sincera sa fiu insa, in locul copilotului nu mi-as dori sa ''aplic'' caci m-as simti undeva intre secretara personala si cursant scos la lectie, conform precizarilor pe care le-ati facut:)

Va multumesc si astept raspunsul dumneavoastra,

Seara placuta,

Luiza"

Am fost acceptata cu brio pe unul din locurile din spate ale minunatei masini, unde s-a strecurat si celalalt pasager, un baiat de vreo 21 de ani care a mers pana la Deva.

Conversatia am initiat-o eu caci eram curioasa ce preda domnul profesor universitar Nicolae P.

Apoi discutia a mers ca unsa caci domnului ii placea sa vorbeasca si sa fie ascultat.

Ca profesor de Logica si Inteligenta Informatiei la Automatica, am intuit si background-ul de matmatician/IT-ist.

Domnul Nicolae P mi-a povestit despre planul sau de viata, acela de a-si deschide o firma in Arad si a emigra apoi cu tot cu angajati si sotie in Suedia sau Danemarca, in maxim 4 ani. S-a aratat dezamagit de neseriozitatea oamenilor de afaceri din vestul tarii pe care ii vedea descendenti teutoni dar care s-au dovedit contaminati de romanism.

S-a declarat ortodox cu mentalitate protestanta desi mi-a marturisit ca la un moment dat se hotarase sa renunte si sa treaca la catolicism dar si-a dat seama ca ''nici astia nu-s mai breji". 

S-a anuntat a fi Varsator cu ascendent in Rac si educatie de Capricorn (am subinteles ca e vorba de pragmatismul zodiei mentionate) si spre marea mea mirare (venind din partea unui profesor de Logica a Informatiei), mi-a declarat hotarat ca in viitoarea sa firma angajarile se vor face inclusiv pe criterii astrologice, caci stie ca incompatibilitatile zodiacale pot crea grave probleme de comunicare si deci submina activitatea eficienta in orice colectiv de lucru.

Apoi s-a aratat ingrijorat de optiunile mele nutritionale vegetariene spunandu-mi ca in scurt timp creierul si corpul unui vegetarian decad din functiile normale si se atrofiaza. Iar dupa atrofierea gandirii se intra automat, daca persoana in cauza lucreaza si isi castiga viata cu intelectul, in alta grila de venituri. Si asta nu e bine.

L-am intrebat ce parerere are atunci despe popoarele care din punct de vedere cultural si religios au o traditie gastronomica vegetariana, de pilda hindusii indieni.

Aici raspunsul a iesit din zona de logica si a intrat in sfera subiectiva cu domnul Nicolae zicandu-mi ca nu prea ii place pe indieni. S-a plans ca toti cei pe care i-a cunoscut, in general profesori universitari, se asteapta sa le platesti masa ( si a 2-a oara) sau sa-ti cheltui toti banii cu ei in oras. Se pare ca unul chiar i-ar fi cerut imprumut candva niste bani ca sa-i cumpere sotiei o blana. Motiv pentru care prefera sa iasa cu astfel de oameni avand la el doar un card si nu bani cash.

Dar a admis ca poate intelege o astfel de mentalitate prin prisma lipsurilor acute din India profunda.

In opinia sa indienii se impart exclusiv in 2 categorii: Cei care se simt indieni de-adevarat, sunt mandri de asta si put pentru ca nu le au cu spalatul si cei care s-au nascut in Imperiul Britanic, si au aroganta lorzilor britanici, se considera reprezentanti ai Imperiului si ii vad pe romani si pe multi altii ca fiind inferiori.

Lamurita fiind si aceasta parere, Nicolae s-a ingrijorat din nou pentru decizia mea caci si-a inchipuit ca n-as putea deveni mama a minim 2 copii in urmatorii ani si sustine 2 lactatii, fiind vegetariana. L-am lamurit ca nu am asemenea ganduri si a fost randul lui sa-si arate uimirea. N-am insistat sa-i mai spun si ca am cunoscut destule mame vegetariene care si-au sustinut fara probleme lactatia.

Nicolae ne-a mai povestit si despre firma americana la care lucreaza ca programator de device-uri, printre care mini- camerele video cu care ne filma in interiorul si exteriorul masinii, pentru maxima siguranta. A declarat ca sterge inregistrarile, pastrandu-le doar in caz de nevoie. Am mai aflat si despre ceva accidente evitate cu succes si despre pasageri murdari, nesimtiti, dubiosi si cocalari care i-au calcat pragul masinii si bancheta din spate cu picioarele pline de var. Si despre o domnisoara fara inhibitii care i-a propus sa se dea jos la Ocna Sibiu si sa mearga impreuna la strand.

Intre toate aceste discutii s-au inserat observatii despre masina, radare, politie si tanarul a fost rugat sa-si descarce pe telefonul in dotare, un program cu care sa poata previziona radarele, precum si alte posibile probleme rutiere de pe parcurs.

In Deva, el a coborat si a urcat in masina un cuplu de tineri. Fericit ca are copilot in fata cu care sa poata transforma viteze si urmari radarele, domnul Nicolae si-a reluat temele de discutie cu baiatul nou venit.

Iar noul pasager, tocmai petrecuse un timp in Suedia lucrand, asadar i-a facut o introducere perfecta in civilizatia, cultura si cutumele sudeze.

Foarte admirativ, el a descris societatea suedeza ca pe o societate perfecta din care coruptia a fost eliminata printre altele deoarece nu se mai pot face plati decat de pe card. Daca mergi sa-ti cumperi o masina cu bani cash, firma suna politia care vine sa investigheze cum de ai atatia bani lichizi la tine si cum i-ai obtinut. Se pare ca joburile la negru sunt ilegale deci ai implicit un contract si absolut implicit un card pe care ti se vireaza banii. Deci daca esti gasit cu bani cash esti considerat din start pasibil infractor.

Climaxul acestei societati perfecte este observabil in abordarea identitatii caci daca iti doresti sa fii considerat cetatean respectabil ai nevoie de 2 markeri identitari: un buletin suedez si un card. 

Paradoxul face ca pentru a obtine un card, ai nevoie sa obtii intai un buletin pentru care ar trebui sa poti plati 40 de euro, exclusiv cu cardul:)

Ambii pareau sa impartaseasca extaziati aceasta distopie contemporana.

Chiar inainte sa ne dam jos din masina (din fericire), vajnicul nostru sofer a pus o ultima intrebare:

- Dar cu musulmanii cum e acolo?

Copilotul a raspuns: 

- E plin de ei.

Vestea a parut sa-l nelinisteasca pe Nicolae insa a remarcat cu resemnare:

- Oricum in curand in Bucuresti or sa fie astia cu barbi si baticul in cap mai multi decat tiganii.

Ecologie relationala in timpuri de schimbari climatice

Dedicat celor ce cauta fericirea

Azi am intalnit o persoana care imi parea veselia intruchipata si am aflat, absolut intamplator, dintr-o discutie, ca e diagnosticata cu depresie anxioasa si e sub tratament si terapie.

Si mi-am amintit ca si pe mine oamenii ma percep mereu fericita si pozitiva, vesela, energica si zambitoare. Dar fericirea nu  e o stare externa pe care s-o poti dobandi, ea face parte din dotarea kit-ului personal de supravietuire si trebuie mereu intretinuta cu optimism si reactivata cu entuziasm.

E ca soba cu lemne, in care trebuie mereu sa intretii focul, daca vrei caldura.

Suntem, ca umanitate, parca tot mai departe de a intretine fericirea ca stare eudaimonica, poate tocmai pentru ca fiecare se concentreaza exagerat pentru a-si obtine o precara si labila stare de fericire individuala, hedonica cel mai adesea si minimalizand durerea si suferinta proprie dar nu si a celorlalti.

http://positivepsychology.org.uk/the-concept-of-eudaimonic-well-being/

Am avut motive justificate sa nu fiu fericita pentru ca am avut un an greu, fizic si psihic. M-am mutat de acolo-acolo, cu oameni ciudati sau pur si simplu neadecvati pentru nevoile mele, am acceptat joburi prost remunerate si epuizante, am inceput sa am atacuri de anxietate si somatizari, iar pana nu mai departe de 3 zile, am trait in minte cu acceptarea posibilitatii ca as putea fi detinatoarea unui nodul malign.

Din fericire, dupa vizita la doctor, am decis sa citesc, sa cercetez, sa intreb si sa caut alternative celei propuse din start si fara echivoc, de catre o femeie careia operatia si extirparea unei parti din corpul meu, i se parea singura si cea mai buna solutie.

Omenirea nu stiu daca are motive sa fie fericita nici atat. Asistam neputinciosi la masacre in masa, ura rasiala, deconectarea noastra ca fiinte de alte fiinte.

Cred ca a fost insa un an bun pentru ca e un an in care m-am schimbat si am invatat multe.

Am inteles de pilda ca ne luam corpul de-a gata, for granted, ca pe un dat firesc.

Am inteles aroganta cu care mi-am perceput corpul ca pe o masina puternica si perfect sub control.

Corpul a vrut sa imi arate erorile mintii asadar a cedat in anumite momente.

Am trait toti acesti ani si cu aroganta de a avea o minte agera, o memorie de invidiat, o usurinta a invatarii limbilor straine, o sensibilitate si o inteligenta sociala aparte.

Am ultrarationalizat, am avut orgoliul de a ramane mereu perfect lucida, am gandit prea mult, prea adanc, ceea ce mi-a adus ruminatia, incapacitatea de a mai iesi din propriile ganduri, care ma acaparau frecvent.

Si mi-am dorit sa pot sa-mi opresc mintea, sa nu mai gandesc si sa uit.

Iar apoi a venit ceata, perioadele in care creierul imi parea invelit in vata, in care nu-mi puteam aminti cuvinte simple ca silicon sau nume sau pur si simplu ce am vrut sa fac pe drumul dinspre camera mea inspre bucatarie.

Ideile si cuvintele pareau incalcite, ca niste alge verzi pe care le vezi plutind sub apa unui lac dar imposibil de scos la suprafata.

Adica am primit ce am vrut, am incetat propriu-zis sa mai pot gandi.

Doar ca lipsa gandirii nu a creat linistea mintii, ci disperarea vointei.

Iar lectia a fost sa-mi privesc abilitatile cu mirare de copil si sa devin foarte fericita si recunoscatoare, in momentele cand corpul isi revenea la normal sau cognitia avea un flow, o curgere fireasca.

Acum un an ma lauadam cu cele 3 ore de sala pe care le faceam zilnic pentru ca apoi sa ajung sa ma entuziasmez copilareste ca pot urca 3 etaje, pot cara un rucsac sau sa-mi duc la capat gimnastica zilnica.

Am inteles si simtit organic, nu doar cat de fragili suntem ci si cat de efemere sunt fericirile noastre.

Am mai invatat si ca, pentru orice lucru pe care il vrei cu adevarat trebuie sa muncesti intens si serios, sa fii consistent si perseverent. Si apoi sa te poti detasa cu totul de rezultat.

Si am mai invatat ca viata nu e o cursa de viteza, ci un maraton ce include si toate antrenamentele dinainte sau din timpul cursei.

Out of habit, we take the moment for granted. You don't know which moment will take you off, so you have to be prepared. Be aware.

In that moment, summon all your intensity and desperation and that moment will deliver you. But if you say, "I am going to do it next time," that has already diluted your mind and efforts. Leaving it for the future means dilution of our investment in it.

Apoi am invatat ca de unul singur poti merge repede dar ca departe poti ajunge doar impreuna cu ceilalti.

Si mi-am dat seama ce om norocos sunt. Pentru ca desi ma simt fara radacini, complet in aer si purtata de vanturi in toate directiile, sunt o planta rizomatica, am o retea de siguranta care ma sustine si ma alina chiar si in cea mai neagra depresie. Cu prietenii care formeaza reteaua mea rizomatica pot reusi sa ajung departe, chiar daca trebuie sa ma adaptez la ritmul fiecaruia, ceea ce poate deveni frustrant si obositor uneori. Nu le pot pretinde totusi sa ma insoteasca in ritmul meu, nu le pot pretinde nici macar sa isi aminteasca de existenta mea. Dar cand asta se intampla, ma umplu de bucurie si speranta. Exist si pentru ca oamenii isi amintesc ca exist.

Corpul este un aparat complex in care organele sunt in relatii complexe. Buna lui functionare e asigurata de buna functionare a relatiilor iar ea e asigurata de o buna comunicare.

Cand organele au probleme de comunicare, relatiile se deterioreaza deci si starea generala de bine, homeosotazia, are de suferit.

Homeostazia (din limba greacă, homois = aceeași, și stasis = stare) reprezintă în biologie proprietatea unui organism de a menține, în limite foarte apropiate, constantele mediului său intern. În mod general, din puncte de vedere multiple (ale ciberneticii, ecologiei, psihologie, teoriei sistemelor, ș.a.m.d.), homeostazia reprezintă proprietatea unui sistem de a menține un echilibru static al condițiilor inițiale.

Din punct de vedere al relatiilor sociale, lucrurile se intampla identic.

Avem vieti fericite, implinite si echilibrate doar daca traim in relatii sanatoase cu ceilati si cu mediul inconjurator.

Avem nevoie deci de o ecologie relationala pentru o viata fericita.

Nu individualitatea noastră ne face umani. Nici apartenența noastră la o clasă socială. Da, suntem toți indivizi care iau decizii - dar, de asemenea, suntem persoane conectate în mod unic și inseparabil cu altii. Invățarea, personalitatea, succesul, chiar și identitatea,  sunt toate produse relaționale.

http://relationalthinking.net/relationships-and-mental-health/

Si mai avem nevoie de rezilienta, pentru a putea merge mereu mai departe, indiferent de circumstante.

Însa capacitatea de adaptare pentru a depăși probleme nu se găsește printre elemente externe, cum ar fi familia, prietenii, educația, cariera sau statutul. Ea derivă din legitimitatea ta interioară. Această forta interioară se găsește în starea de pace, echilibru și aliniere care nu poate fi anulata de circumstanțe externe.

In vremuri tulburi trebuie să sapi adânc în tine pentru a găsi resursele necesare pentru a face față. Reziliența înseamnă "săpat" în locuri despre care nu ai știut ca au fost acolo, pentru a găsi resursele pe care nu ai stiut ca le-ai avut. Chiar și atunci când ai fost acoperit cu nisip de furtunile vietii, nu esti învins niciodată, poti întotdeauna sa te scuturi si sa incerci din nou sa emiti lumina, sa faci sens, sa produci continut. Reziliența iti permite să mergi inainte, indiferent de circumstanțe.

https://www.ted.com/talks/robert_waldinger_what_makes_a_good_life_lessons_from_the_longest_study_on_happiness?language=fr#t-754077