Sunday 31 May 2015

POVESTI PENTRU COPILUL INTERIOR



Aventuri cu Panaritiu

Dedicat amatorilor de selfy


Acum o luna un nou prieten a intrat in viata Lizucai, si sub pielea ei, la propriu.
Daca Lizucai din poveste ii lipsea un Patrocle, i-a fost alocat un Panaritiu, ca tot cu P incepe:P
Are un nume ciudat, cumva intre nume de sfant si nume de caine.

Panaritiu nu-i chiar sfant dar e baiat cuminte si de cand a inceput aceasta realatie neasteptata, este cel mai fidel prieten pe care l-a avut vreodata Lizuca.

Nevoia de a se atasa de ceva sau cineva s-a materializat cum a stiut mai bine atat la gazda cat si la oaspete:)

Doar ca Lizucai nu i-au prea placut din prima aspectul si nici obiceiurile noului prieten. Prima reactie a fost de a-l respinge si a-l goni. Panaritiu a raspuns teatral, cu inflamare, zvacniri si durere.

Asadar, relatia a debutat cu cateva incercari nereusite de a-l trimite pe Panaritiu la plimbare. In una din primele noapti petrecute impreuna,  Lizuca l-a pus pe Panaritiu sa-si masoare fortele cu un cartof alien, dar Panaritiu nu s-a lasat asa usor.


Au urmat mangaieri mincinoase cu creme naturale de tot felul, dar Panaritiu se instalase bine-mersi si nu-l puteai pacali cu una cu doua.




Impreuna au ajuns si in vizita la Urgente unde 3 doctori mari si tari, rezidenti si stagiari si-au dat cu pararea si i-au oferit Lizucai 3 in 1, antibiotice orale, antitetanos si concediu medical (respinse) si l-au sufocat pe Panaritiu in bandaj cu spirt pana ce a ajuns albastru de la staza venoasa si albastrul de metilen absorbit.




Cand l-a vazut in halul asta, Lizucai i s-a facut cumva mila si a inceput sa-l iubeasca pe noul ei prieten. Dar inca nu-l putea accepta asa ca a pus la bataie artileria grea, oparindu-l  zilnic in apa fiarta cu sare, dupa retete stravechi. 



Dar el nu s-a lasat nicicum, prin simpla prezenta a luptat pentru locul sau in inima Lizucai si-n unghia ei:)
Lizuca a inteles ca tot ce poate sa faca este sa-l accepte pe Panaritiu in viata ei, cu bune si cu rele, sa-l observe, sa-l asculte si sa-i multumeasca pentru lectiile de viata invatate impreuna.



Asadar l-a imbratisat, l-a acceptat si au inceput sa traiasca impreuna cumva desi relatia era in mod cert una nesigura si incerta din perspectiva Lizucai. 



Panaritiu a lasat-o si el mai moale, a renuntat la durerile teatrale si a suportat cu stoicism ridicolul de a purta un disco-ball-turban din ceapa fiarta, de a fi imbalsamat zile la rand in creme antibiotice de tot felul, inclusiv cele pentru ovine, cabaline, caini si pisici, de a fi uscat cu iod si astfel colorat in nuante pamantii.



S-a speriat totusi de cat de repede mergeau lucrurile si de ''atacurile'' Lizucai. Pentru un timp s-a retras in umbra si n-a mai dat semne in viata ei. Lizuca s-a bucurat dar s-a si intristat in acelasi timp.



In cele din urma, Lizuca s-a hotarat sa-i propuna sincer sa fie prieteni. Ca sa nu-l mai chinuie s-a apucat sa-l hraneasca cu produse naturale de inalta calitate, aloe vera, propolis si argila coloidala aplicate succesiv. Noile tratamente i-au placut lui Panaritiu, l-au calmat, apropiat si deschis catre noi perspective.


Thursday 21 May 2015

POVEŞTI PENTRU COPILUL INTERIOR



Lizuca şi Dumbrava Minunată sau Shoe Invader Story



“Left the road, found the path”


Născută în zodia Peştişorului Auriu, Lizuca avea ochi mari, căprui şi părul negru, ce vălurea neregulat.
Purta o rochiţă croşetată de lână albă, cu flori roşii. Îi placeau tenişii coloraţi, umbreluţele şi ochelarii de soare pentru copii, şosetele cu dungi, şepcile cu carouri şi mănuşile de grădinărit.
Timidă din fire, Lizuca arbora totuşi un etern zâmbet de MonaLisa cu premise de şotii şi aventuri.
Din familia ei faceau parte Lidia în Jurul Lumii, Sailor Moon, Alice in Wonderland şi Şeherezada.
Prietenii ei imaginari erau Micul Prinţ, Peter Pan, Ultimul Unicorn, Magelan, Sisif şi Habarnam.
Se simţea bine într-un câmp de păpădii sau între orice flori, pe malul unui râu, pe o margine de vârf de munte, păşind printre nori sau cu apa sărată a oceanului pe buze.
Lizuca visa să ajungă în Dumbrava Minunată, un loc aflat într-o pădure de fag unde putea fi mereu împreună cu prietenii ei, bucurându-se de linişte, într-o mare familie de copii, spiriduşi, animale, păsări, insecte şi plante, respirând simultan briza sărată a oceanului şi pe cea ozonificată a muntelui.
În căutarea locului magic cu fericire Epicuriană, Lizuca a călătorit prin lumea întreagă cu amprentă de carbon minimă, învaţând şi experimentând.
A reciclat selectiv materie primă şi evenimente curente, a făcut permacultură, s-a hrănit cu flori.
S-a ghidat ziua după soare iar în întunericul nopţilor singuratice cu ajutorul stelelor şi licuricilor. A privit adesea printr-un curcubeu şi, în lipsa acestuia, printr-un caleidoscop, pentru a alege bine ruta de urmat.
Uneori s-a împiedicat, s-a speriat, s-a oprit, s-a opintit, a şchiopătat puţin, a mers din nou la pas, a lăsat urme ale trecerii sale, s-a umplut de semne, a semănat zâmbete şi voie bună, a conectat oameni, a împărţit generos informaţie, energie şi praf de stele.
Spera să-l găsească pe parcursul drumului pe Patrocle, fi el câine sau cal, cu care să împartă călătoria.
În lipsa acestuia, a îmblânzit din când în când câte un arici de care s-a ataşat dar a sfârşit invariabil împunsă de acele lui.
S-a mai ataşat de melcii călători cu casele în spinare de la care a învăţat să nu se grăbească şi să se bucure de drum în desfăşurarea lui.
De la mămăruţe aka gărgăriţe, a studiat tehnica relaxată de deschidere a aripilor conform cântecului: “Gărgăriţă, riţă, zboară-n poieniţă”.
Pe când călătorea în Franţa, a văzut primul Space Invader din mozaic şi s-a hotărât să invadeze la rându-i oraşele ca să lase o urmă către infinit, un îndemn să “trace ta route” din tenişii uzaţi şi plin de poveşti de călătorii şi evenimente. Shoe Invader a invadat cu success câţiva pereţi ai diverselor oraşe.
Singurul exemplar păstrat al acestei idei reciclator-invadatoare se găseşte pe zidul unei clădiri cunoscute din Timişoara, un tenis decolorat, singuratic, bătut de vânturi şi de ploaie. În spaţiul din jurul său prafurile spulberate de vânturi au desenat un cerc perfect.
După 10 ani, Lizuca a ajuns în acelaşi punct de unde a început călătoria, desenând un cerc perfect în timp.