POVESTI PENTRU COPILUL INTERIOR

Aventuri cu Panaritiu

Dedicat amatorilor de selfy

Acum o luna un nou prieten a intrat in viata Lizucai, si sub pielea ei, la propriu.

Daca Lizucai din poveste ii lipsea un Patrocle, i-a fost alocat un Panaritiu, ca tot cu P incepe:P

Are un nume ciudat, cumva intre nume de sfant si nume de caine.

Panaritiu nu-i chiar sfant dar e baiat cuminte si de cand a inceput aceasta realatie neasteptata, este cel mai fidel prieten pe care l-a avut vreodata Lizuca.

Nevoia de a se atasa de ceva sau cineva s-a materializat cum a stiut mai bine atat la gazda cat si la oaspete:)

Doar ca Lizucai nu i-au prea placut din prima aspectul si nici obiceiurile noului prieten. Prima reactie a fost de a-l respinge si a-l goni. Panaritiu a raspuns teatral, cu inflamare, zvacniri si durere.

Asadar, relatia a debutat cu cateva incercari nereusite de a-l trimite pe Panaritiu la plimbare. In una din primele noapti petrecute impreuna,  Lizuca l-a pus pe Panaritiu sa-si masoare fortele cu un cartof alien, dar Panaritiu nu s-a lasat asa usor.

Au urmat mangaieri mincinoase cu creme naturale de tot felul, dar Panaritiu se instalase bine-mersi si nu-l puteai pacali cu una cu doua.

Impreuna au ajuns si in vizita la Urgente unde 3 doctori mari si tari, rezidenti si stagiari si-au dat cu pararea si i-au oferit Lizucai 3 in 1, antibiotice orale, antitetanos si concediu medical (respinse) si l-au sufocat pe Panaritiu in bandaj cu spirt pana ce a ajuns albastru de la staza venoasa si albastrul de metilen absorbit.

Cand l-a vazut in halul asta, Lizucai i s-a facut cumva mila si a inceput sa-l iubeasca pe noul ei prieten. Dar inca nu-l putea accepta asa ca a pus la bataie artileria grea, oparindu-l  zilnic in apa fiarta cu sare, dupa retete stravechi. 

Dar el nu s-a lasat nicicum, prin simpla prezenta a luptat pentru locul sau in inima Lizucai si-n unghia ei:)

Lizuca a inteles ca tot ce poate sa faca este sa-l accepte pe Panaritiu in viata ei, cu bune si cu rele, sa-l observe, sa-l asculte si sa-i multumeasca pentru lectiile de viata invatate impreuna.

Asadar l-a imbratisat, l-a acceptat si au inceput sa traiasca impreuna cumva desi relatia era in mod cert una nesigura si incerta din perspectiva Lizucai. 

Panaritiu a lasat-o si el mai moale, a renuntat la durerile teatrale si a suportat cu stoicism ridicolul de a purta un disco-ball-turban din ceapa fiarta, de a fi imbalsamat zile la rand in creme antibiotice de tot felul, inclusiv cele pentru ovine, cabaline, caini si pisici, de a fi uscat cu iod si astfel colorat in nuante pamantii.

S-a speriat totusi de cat de repede mergeau lucrurile si de ''atacurile'' Lizucai. Pentru un timp s-a retras in umbra si n-a mai dat semne in viata ei. Lizuca s-a bucurat dar s-a si intristat in acelasi timp.

In cele din urma, Lizuca s-a hotarat sa-i propuna sincer sa fie prieteni. Ca sa nu-l mai chinuie s-a apucat sa-l hraneasca cu produse naturale de inalta calitate, aloe vera, propolis si argila coloidala aplicate succesiv. Noile tratamente i-au placut lui Panaritiu, l-au calmat, apropiat si deschis catre noi perspective.