Dedicat celor ce cauta fericirea
Azi am intalnit o persoana care imi
parea veselia intruchipata si am aflat, absolut intamplator, dintr-o discutie,
ca e diagnosticata cu depresie anxioasa si e sub tratament si terapie.
Si mi-am amintit ca si pe mine
oamenii ma percep mereu fericita si pozitiva, vesela, energica si zambitoare. Dar fericirea nu e o stare externa pe care s-o poti dobandi, ea face parte din dotarea kit-ului personal de supravietuire si trebuie mereu intretinuta cu optimism si reactivata cu entuziasm.
E ca soba cu lemne, in care trebuie mereu sa intretii focul, daca vrei caldura.
Suntem, ca umanitate, parca tot mai
departe de a intretine fericirea ca stare eudaimonica, poate tocmai pentru ca fiecare se
concentreaza exagerat pentru a-si obtine o precara si labila stare de fericire
individuala, hedonica cel mai adesea si minimalizand durerea si suferinta proprie dar nu si a celorlalti.
http://positivepsychology.org.uk/the-concept-of-eudaimonic-well-being/
Am avut motive justificate sa nu fiu fericita pentru ca am avut un an greu, fizic si psihic.
M-am mutat de acolo-acolo, cu oameni ciudati sau pur si simplu neadecvati
pentru nevoile mele, am acceptat joburi prost remunerate si epuizante, am
inceput sa am atacuri de anxietate si somatizari, iar pana nu mai departe de 3
zile, am trait in minte cu acceptarea posibilitatii ca as putea fi detinatoarea
unui nodul malign.
Din fericire, dupa vizita la doctor,
am decis sa citesc, sa cercetez, sa intreb si sa caut alternative celei propuse
din start si fara echivoc, de catre o femeie careia operatia si extirparea unei
parti din corpul meu, i se parea singura si cea mai buna solutie.
Omenirea nu stiu daca are motive sa fie fericita nici atat. Asistam neputinciosi la masacre in masa, ura rasiala, deconectarea noastra ca fiinte de alte fiinte.
Cred ca a fost insa un an bun pentru ca e
un an in care m-am schimbat si am invatat multe.
Am inteles de pilda ca ne luam corpul
de-a gata, for granted, ca pe un dat firesc.
Am inteles aroganta cu care mi-am
perceput corpul ca pe o masina puternica si perfect sub control.
Corpul a vrut sa imi arate erorile mintii asadar a cedat in anumite momente.
Am trait toti acesti ani si cu
aroganta de a avea o minte agera, o memorie de invidiat, o usurinta a invatarii
limbilor straine, o sensibilitate si o inteligenta sociala aparte.
Am ultrarationalizat, am avut orgoliul de a ramane mereu perfect lucida, am gandit prea mult, prea adanc, ceea ce mi-a adus ruminatia,
incapacitatea de a mai iesi din propriile ganduri, care ma acaparau frecvent.
Si mi-am dorit sa pot sa-mi opresc
mintea, sa nu mai gandesc si sa uit.
Iar apoi a venit ceata, perioadele in
care creierul imi parea invelit in vata, in care nu-mi puteam aminti cuvinte
simple ca silicon sau nume sau pur si simplu ce am vrut sa fac pe drumul
dinspre camera mea inspre bucatarie.
Ideile si cuvintele pareau incalcite,
ca niste alge verzi pe care le vezi plutind sub apa unui lac dar imposibil de
scos la suprafata.
Adica am primit ce am vrut, am
incetat propriu-zis sa mai pot gandi.
Doar ca lipsa gandirii nu a creat linistea mintii, ci disperarea vointei.
Iar lectia a fost sa-mi privesc abilitatile
cu mirare de copil si sa devin foarte fericita si recunoscatoare, in momentele cand corpul isi
revenea la normal sau cognitia avea un flow, o curgere fireasca.
Acum un an ma lauadam cu cele 3 ore
de sala pe care le faceam zilnic pentru ca apoi sa ajung sa ma entuziasmez
copilareste ca pot urca 3 etaje, pot cara un rucsac sau sa-mi duc la capat
gimnastica zilnica.
Am inteles si simtit organic, nu doar
cat de fragili suntem ci si cat de efemere sunt fericirile noastre.
Am mai invatat si ca, pentru orice
lucru pe care il vrei cu adevarat trebuie sa muncesti intens si serios, sa fii
consistent si perseverent. Si apoi sa te poti detasa cu totul de rezultat.
Si am mai invatat ca viata nu e o
cursa de viteza, ci un maraton ce include si toate antrenamentele dinainte sau din timpul
cursei.
Out of habit, we take the moment for granted. You
don't know which moment will take you off, so you have to be prepared. Be
aware.
In that moment, summon all your intensity and desperation and that moment
will deliver you. But if you say, "I am going to do it next time,"
that has already diluted your mind and efforts. Leaving it for the future means
dilution of our investment in it.
Apoi am invatat ca de unul singur poti merge repede dar ca departe poti
ajunge doar impreuna cu ceilalti.
Si mi-am dat seama ce om norocos sunt. Pentru ca desi ma simt fara radacini, complet in aer si purtata de vanturi
in toate directiile, sunt o planta rizomatica, am o retea de siguranta care ma
sustine si ma alina chiar si in cea mai neagra depresie. Cu prietenii care
formeaza reteaua mea rizomatica pot reusi sa ajung departe, chiar daca trebuie
sa ma adaptez la ritmul fiecaruia, ceea ce poate deveni frustrant si obositor
uneori. Nu le pot pretinde totusi sa ma insoteasca in ritmul meu, nu le pot
pretinde nici macar sa isi aminteasca de existenta mea. Dar cand asta se
intampla, ma umplu de bucurie si speranta. Exist si pentru ca oamenii isi amintesc ca exist.
Corpul este un aparat complex in care organele sunt in
relatii complexe. Buna lui functionare e asigurata de buna functionare a
relatiilor iar ea e asigurata de o buna comunicare.
Cand organele au probleme de comunicare, relatiile se deterioreaza deci si
starea generala de bine, homeosotazia, are de suferit.
Homeostazia (din limba greacă, homois = aceeași, și stasis = stare) reprezintă în biologie proprietatea unui organism de a menține, în limite foarte apropiate, constantele mediului său intern. În mod general, din puncte de vedere multiple (ale ciberneticii, ecologiei, psihologie, teoriei sistemelor, ș.a.m.d.), homeostazia reprezintă proprietatea unui sistem de a menține un echilibru static al condițiilor inițiale.
Din punct de vedere al relatiilor sociale, lucrurile
se intampla identic.
Avem vieti fericite, implinite si echilibrate doar
daca traim in relatii sanatoase cu ceilati si cu mediul inconjurator.
Avem nevoie deci de o ecologie relationala pentru o
viata fericita.
Nu individualitatea noastră ne
face umani. Nici apartenența noastră la o clasă socială. Da, suntem
toți indivizi care iau decizii - dar, de asemenea, suntem persoane conectate în
mod unic și inseparabil cu altii. Invățarea, personalitatea, succesul, chiar și
identitatea, sunt toate produse
relaționale.
http://relationalthinking.net/relationships-and-mental-health/
Si mai avem nevoie de rezilienta, pentru a putea merge
mereu mai departe, indiferent de circumstante.
Însa capacitatea de adaptare pentru a depăși probleme nu se
găsește printre elemente externe, cum ar fi familia, prietenii, educația,
cariera sau statutul. Ea derivă din legitimitatea ta interioară. Această forta interioară
se găsește în starea de pace, echilibru și aliniere care nu poate fi anulata de circumstanțe externe.
In vremuri tulburi trebuie să sapi adânc în tine pentru a găsi resursele
necesare pentru a face față. Reziliența înseamnă "săpat" în locuri
despre care nu ai știut ca au fost acolo, pentru a găsi resursele pe care nu ai
stiut ca le-ai avut. Chiar și atunci când ai fost acoperit cu nisip de
furtunile vietii, nu esti învins niciodată, poti întotdeauna sa te scuturi si
sa incerci din nou sa emiti lumina, sa faci sens, sa produci continut.
Reziliența iti permite să mergi inainte, indiferent de circumstanțe.
No comments:
Post a Comment