O vara de neuitat

Dedicat celor care merg la referendum

Frigul neasteptat ma reține în casa de 2 zile. M-am întors recent dintr-un spațiu mult mai cald, relaxat și deschis, așadar readaptarea e mai dficila decât ma așteptam. Am petrecut cele 3 luni de vara voluntariind la o familie în Gran Canaria, aceeași la care am fost și în iarna.

Cele 3 luni în satul San Lorenzo au fost linistite, petrecute intre atributiile pentru care am fost responsabila în casa și grădina și excursiile prin diverse zone de munte și plaje de pe insula.

Cea mai animata activitate din sat este piața de agricultori de duminica însă o data pe an, San Lorenzo devine centrul atentiei întregii insule datorită festivalului sau de 10 zile. În Gran Canaria, fiecare satuc are propriul sau sfant pe care îl celebreaza printr-o sarbatoare ce include o procesiune, concerte, dansuri, focuri de artificii si obiceiuri traditionale.

https://www.youtube.com/watch?v=Zol3u7bRsuI&feature=youtu.be

San Lorenzo este anexat capitalei Las Palmas de Gran Canaria. În el este venerat San Lorenzo, diacon și martir, a cărui parohie a fost construită în secolul al XVII-lea. Festivalul său este sărbătorit pe 10 august. 

In luna august, Comisia de sărbători din San Lorenzo, Parohia și Primăria capitalei pregătesc o mare varietate de evenimente culturale, religioase și populare în onoarea lui, dintre care ies în evidență focurile de artificii în zorii zilei de 9-10 august, un spectacol minunat de lumină, culoare și sunet pirotehnic care luminează cerul orașului timp de 30 de minute, terorizand în același timp toți câinii din sat și orice pasăre sau animal din zona. Acesta este spectacolul cel mai vizitat de pe insula, alături de faimosul Carnaval din Las Palmas.

Anul acesta am trăit evenimentul cheie închisă în casa, tinand în brațe un câine speriat, în plin atac de panica, insa alături de 60.000 de vizitatori, după cum aproximeaza cifrele de pe site-ul evenimentului. Sarbatoarea este intens conviviala si comunitara, plina de voie buna si implicand intreaga suflare.

https://www.youtube.com/watch?v=ySWDX75jH0w&feature=youtu.be

Alături de momentul focurilor de artificii, cea mai populara seara din festival este Gran Gala Drag Queen, un alt spectacol minunat de lumină, culoare, costume, fantezie și creativitate gay, desfasurat în centrul urbei, alături de biserica din sat, ca și celelalte spectacole.

https://www.youtube.com/watch?v=NDSvONobfuo&feature=youtu.be

Publicul de toate varstele, de la familii cu copii de 5, 6 ani, tineri și pana la batranii satului, a rezistat pe metereze pana târziu în noapte, după ora 13, pentru a afla castigatorul galei, într-o atmosfera de perfectă deschidere, comuniune, curiozitate si bucurie. Pentru mine, alături de dansurile și cântecele populare, Gala Drag Queen a fost cel mai (pozitiv) memorabil eveniment din cele 10 zile de festival.

Primul lucru ce mi-a atras atenția în Timisoara, sâmbăta, la intoarcerea din Gran Canaria, a fost afisul pentru referendum.

Uitandu-ma mai atent la frumoasa familie în costume traditionale, prezentata în imagine, mi-am amintit de costumele sarbatorii din San Lorenzo dar în același timp am observat în imagine câteva elemente de manipulare vizuala simbolica și un element lipsa.

Elementul simbolic al cuibului familial din mana copilului (2), alături de pixul și hârtia din mana celuilalt copil (1) au fost atent instrumentate de fotograf pentru a atinge coarda emotionala a valorilor familiei și a trezi impulsul de acțiune pentru a le apara printr-un DA, în ziua referendumului.

Însă, fotograful s-a dovedit mai puțin atent la un amanunt fundamental pentru institutia religioasă a casatoriei crestine (3 si 3'), respectiv, celor doi, teoretic soti, le lipsesc cu desavarsire ...verighetele!!?

Așadar, afisul face lobby pentru a sustine institutia casatoriei intre un bărbat și o femeie însă din el lipsește elementul simbolic esential, verigheta.

Cu verigheta sau fără, în mod cert iubirea nu se voteaza, doar se celebreaza, așadar,

Viva San Lorenzo!

ILLUSION

Dedicat turistilor

Acum 2 zile, în plină ninsoare și ger, la ora 9 dimineața, am așteptat autobuzul E1, timp de o oră. Soferii tot veneau dar ramaneau la cald, uitand ca fraierii stau în stație. Din cele 3 autobuze care au trecut spre capăt, ultimul a venit, și el cu câteva minute intarziere și a adunat toată populatia care asteptase în toate statiile, compactandu-ne ergonomic, ca să ne dezghetam rapid.

O doamna spre 50 de ani și-a făcut cu greu loc din spatele autobuzului și ajunsa lângă mine, în fata, i-a adresat șoferului întrebarea plina de repros, dar pe buna dreptate: ‘’De ce ne-ati lăsat sa stăm ca fraierii în stație o oră?’’ Șoferul a mormait ca e vremea de vina, femeia a răspuns ca vremea e valabilă și pentru noi, aia inghetati în stație.

O tânăra de lângă mine a mormait și ea: ‘’Ce faci femeie?’’ deranjata de faptul ca doamna se frecase de ea incercand sa-si faca loc prin cutia de sardine care eram.

La intoarcere, in timp ce busul stationa pt ca pasagerii sa urce, un tanar s-a izbit violent de geamurile autobuzului si a ramas lipit, privind cumva cu o privire ciudata, prin geam. Un batran care urca i-a spus sa se departeze ca va fi calcat de autobuz, tanarul s-a indepartat impleticindu-se, i-am vazut geaca sifonata si plina de pamant. Batranul a mormait,’’drogat’’ si autobuzul a demarat.

Am coborat si am mers sa fac cumparaturi rapide intr-un supermarket. La casa, cu 2 persoane in fata mea, o batranica ce cumparase diverse se chinuia sa le indese cat mai repede in plase. Doi tineri ce ieseau de la casa de langa au observat-o si s-au oferit sa ajute. I-au pus rapid totul in plase si au acompaniat-o spre iesire. S-au oferit s-o duca acasa cu masina dar batrana insisita ca prefera sa astepte un taxi in fata. Cei 2 baieti i-au lasat deci plasele langa si au plecat spre masina cu propriile cumparaturi.

Mi-am amintit in drum spre casa de un alt autobuz, un alt sofer si o alta doamna, acum cam o luna, in complet alt loc al planetei. Doamna se plangea soferului ca nu se gareaza in statie pentru ca ea nu vazuse autobuzul si-a alergat apoi dupa el, iar soferul ii explica ca se gareaza cum poate din pricina masinilor parcate.

In acelasi autobuz, au urcat mai multi batrani la o statie. Pe scaune erau tineri cu telefonul sub nas, si-au ridicat ochii din telefon dar au decis sa nu se oboseasca sa se ridice. Am remarcat aceasta situatie, de mai multe ori, in autobuze, cat timp am stat pe insula Gran Canaria. Caci acolo se intampla scena autobuzului. Cel putin, autobuzele veneau la timp iar afara era soare si cald.

Lunga poveste dar despre ce? Pai despre tinerele generatii pana acum. M-am bucurat sa vad ca exista tineri cu spirit civic, nu doar blazati sau drogati. M-am bucurat ca exista diversitate comparativ cu insula Gran Canaria, unde am avut senzatia ca tinerii sunt complet auto-centrati, rezultat al unui trai lejer, comod, petrecut semi-exclusiv pe whatsapp si castigat cu sudoarea capitalista a parintilor.

Am pus piciorul pe insula in 12 Decembrie, cu ocazia unui voluntariat, si am stat 2 luni, suficient pentru a intelege un pic relatiile sociale si viata locala. Caci vorba aia, hai sa ne mai minunam si de ce gasim pe la altii!

De ce tocmai insula asta? In 2017 am avut ideea unui proiect artistic care sa sensibilizeze europenii la iluzia cu care continentul amageste migrantii care reusesc sa ajunga si sa ramana. Toate barcile nesigure care traverseaza apele primejdioase, indreptandu-se spre un fel de insula iluzorie care promite o viata mai buna, numita Europa. In spaniola cuvantul ILUSION are dublu sens, insemnand amagire dar si opusul pozitiv, adica speranta.

Am vrut sa testez daca viata pe o insula e ca intr-un paradis, asa cum ne imaginam cand vedem ofertele de vacanta ale agentiilor de turism, pline de nisipuri fine si golfuri cu ape turcoaz. Am ales Gran Canaria dupa ce am studiat mai multe insule, pentru diversitatea ei de fauna, flora si peisaj.

Insulele Canare, in numar de 7, au batut recordul de turism in 2017, gazduind mai mult de 16 milioane de turisti, care au adus cam 18 bilioane de euro la bugetul spaniol, ceea ce reprezinta o crestere cu 6,8% fata de anul trecut. Gran Canaria este a 3-a ca marime si 2-a cea mai vizitata insula, dupa Tenerife. Are o suprafata de 1,560 km² si e sursa de atractie pentru peisajul variat, clima constanta tot timpul anului si dunele de nisip din sud.

Stiind ca sigurele 3 luni pe an mai putin turistice sunt intre decembrie-februarie, am ales aceasta perioada. Prima luna am petrecut-o intr-o suburbie a orasului Telde, al doilea ca marime, de pe insula.

Telde nu e vreo frumusete urbana, are un cartier foarte frumos numit San Francisco, iar in rest e o replica a unui orasel spaniol, cu cladiri nu foarte intretinute,  gunoi pe strada si in spatiile virane care se gasesc din belsug prin oras si prin preajma lui. Ce m-a frapat din start a fost numarul de show-room-uri de masini din oras si numarul de masini circulante pe sosele. Iar pentru calitatea aerului, noroc cu briza marii care raspandeste gazele de esapament.

Flora e placuta, cu multi cacatusi diversi, flori colorate in decembrie, iar Telde castiga in simpatie si printr-un parc maricel si plin de pisici slobode si salbaticite si 2 biserici catolice tipice stilului colonial. Apa de la robinet, e ca mai peste tot, desalinizata si nepotabila dupa spusele localnicilor. Eu am folosit-o totusi dar in ceaiuri si mancare. Din fericire, la jumatate de ora de mers cu masina, ajungi intr-un barranco, un fel de chei la inceputul zonei montane si te poti alimenta de acolo cu apa de izvor, venita din munti.

Parte din atractia turistica a insulei sunt si grotele numite cuevas, in care localnicii guanche, stramosi ai locuitorilor canarieni, locuiau pana nu demult. Oamenii le-au amenajat ulterior pentru a adaposti animalele crescute in mod tipic, oi si capre. Muntii par un svaiter urias, plin de gauri si gaurele. Inca mai sunt oameni care traiesc in grote dar amenajate serios, ca niste case in piatra.

Plajele sunt cam la 20, 30 de minute de mers cu masina sau busul, in cazul de fata. Plajele hiperturistice, cu dune, numite Maspalomas si cu cea mai buna clima si temperatura a apei sunt ceva mai departe, cam la o ora de autobuz. Am fost o singura data, am facut rapid cateva fotografii si am facut cale intoarsa caci desi in afara peak-ului turistic pentru mine era prea populata zona. Majoritar de catre englezi, nemti si nordici, dar am auzit si romani, rusi, polonezi, francezi. Plajele mele preferate au fost cele cu pisici salbaticite dar hranite de oameni cu dragoste de vietati.

Toata coasta de sud a fost mutilata estetic de hoteluri imense care au fost sapate direct in falezele vulcanice, unul langa altul, ca un musuroi de furnici. Turismul e principala sursa de venit a insulei, unde rata somajului e de 20%, prin urmare, desi nu sunt incantati, localnicii traiesc de pe urma turismului, cum pot. Efectele de mediu sunt evident grave dar desi face varii promisiuni, presedintele insulelor e intr-o delasare pasibil criminala. Ce m-a frapat a fost și relativa lipsa a panourilor solare pe care ma așteptam sa le văd instalate pe fiecare casa, având în vedere ca resursa principala e soarele. Mi s-a explicat ca legile nu avantajeaza producerea autonoma de energie electrică, pe care, dacă o produci în exces fata de nevoia ta de a incalzi apa, o plătești!!!

Ce mai are insula sunt numeroase supermarketuri, locale si internationale, presarate la tot pasul, nimicind si ele peisajul la concurenta cu hotelurile si devenind sursa de obezitate adulta si infantila pentru ca se mananca multa grasime, carne si dulciuri.  Nu e cazul domnului din imagine, care desi are o tipica sacosa de cumparaturi a supermarketului local HiperDino, isi facea shopping session-ul direct in tomberoanele in care gaseai produse expirate aruncate de aceleasi supermarketuri.

O adevarata invazie micelara de Spar-uri impanzeste insula, caci dupa canarieni, cei mai numerosi locuitori sunt nemtii instalati aici permanent sau semi-permanent, pe perioadele de vara. In autobuzele locale poti auzi uneori la fel de multa germana ca spaniola.

Contrastele sunt la moda si aici, caci langa hoteluri Radisson luxoase si supermarketuri, in micile cursuri secate ale raurilor sau in spatii virane cu iesiri catre mare am descoperit numerosi oameni traind in case improvizate din corturi, victime ale crizei.

In rândul tinerelor pubere și adolescente am remarcat tendinta de obiectificare/sexualizare a propriilor corpuri, caci toate erau imbracate(semi) în rochii mulate si foarte scurte. Mi s-a explicat ca e o forma de emancipare și ca privirea mea critica se datoreaza faptului ca provin dintr-o țara traditionalista. Așa o fi dar aveam senzația ca privesc un desen animat în care fetele astea erau toate niște robotele sexy și toate comunicand exclusiv prin whatsapp, cu capul în telefon oriunde se gaseau.

Ce am găsit într-adevăr emancipator a fost faptul ca homosexualitatea și transexualitatea sunt vazute ca parte din normalitate și tot mai acceptate si în școli. Copiii care simt ca apartin sexului opus decât cel definit biologic și social pot fi tratați de profesori și colegii lor normal, fără prejudecati. Nimeni nu întoarce capul ciudat pe strada, nimeni nu comenteaza sarcastic sau critic.

Migrantii locali provin în principal din America de Sud și Centrala, tari ca Venezuela, Cuba, Puerto Rico, Uruguay, Argentina și de pe continentul african, în special Maroc și Republica Dominicana. Fac muncile pe care localnici nu mai au chef sa le facă, ca peste tot, curățenie, îngrijire bătrâni, construcții sau își deschid mici afaceri dacă au situații mai bune.

În capitală am întâlnit și migrantii temporari pe care ii recunosteam usor, tiganii romani, în general familii și clanuri întregi, postati în puncte cheie de pe străzile cu magazine scumpe și în fata supermarketurilor, cu pancarte de carton, cu diverse mesaje scrise, pentru a incita mila.

Capitala, Las Palmas, pe care am cunoscut-o în cea de-a doua luna a șederii mele pe insula, e un oraș maricel, cu blocuri supraetajate, oameni grabiti, străzi și bulevarde largi și cu nimic extraordinar în afara plajelor, dintre care, cele din sud sunt si ele uratite de platforme petroliere. Ce m-a uimit, aici și în general si în alte orase vizitate pe insula, e lipsa unei culturi vizuale de street art, graffitiurile fiind puține și nu extraordinare.

Insula are totuși culoare prin flora locala, variata și numeroasele curcubee pe care le-am tot vazut pentru ca de cele mai multe ori ploua cu soare.

Am prins întâmplător și Carnavalul, renumit, împreuna cu cel din Cadiz. În principiu se desfășoară în spatii publice dar și în baruri sau alte spatii de concerte și reuneste diverse grupuri de dansatori în asa-numitele comparsas care defileaza în ritmuri de samba și costume super colorate, și corale numite murgas care participa în competitii. Exista categorii de competitii pentru femei, gay, copii și câini. 

Asta pentru ca pe insula toată lumea are câini, unul sau mai mulți, în general mici dar și mai mari, doar de asta câinele e și simbolul insulei. Ați fi crezut ca simbolul sunt canarii dar nu, sunt câinii. Am văzut câteva costume din competitia canina și erau într-adevăr pline de fantezie.

Din fericire, cele câteva graffitiuri reușite pe care le-am văzut totuși sunt apanajele activismului local și al mișcărilor alternative care au doleante ecologice în principal, legate de interdictia de construire a unor noi hoteluri sau diguri maritime pentru ambarcatiuni, instalarea de platforme petroliere in ocean, declararea unor spatii ca zone protejate și, im mica proportie, independentism.

Așadar, dacă pleci cu iluzia unui paradis, nu cred ca Gran Canaria e locul potrivit. Din fericire am plecat doar cu speranța de a găsi o clima mai blânda în timpul iernii și un loc cu flora și fauna simpatica și curioasa de a cunoaște oamenii, cultura și obiceiurile lor. Și cam asta am reușit sa găsesc, deși la capitolul clima recunosc ca ultimele trei săptămâni de ploaie aproape zilnica m-au cam readus și mai aproape de climatul romanesc la care m-am întors la timp sa prind tocmai adevarata iarna cu zapezi, geruri și ingheturi.

Photos all rights reserved

Reflectii Rutiere

Dedicat utilizatorilor de blablacar

Implinesc curand, in decembrie, un an de experienta ca utilizator de blablacar.

Prin urmare am simtit nevoia de a-mi evalua calatoriile din anul ce a trecut.

Site-ul ma catalogheza, in urma celor 7 curse intreprinse, drept un utilizator Experimentat, pe drumul spre Expert. Am efectuat 7 calatorii, am primit si lasat 6 evaluari, toate la categoria Excelenta.

Evaluări primite

 5/5 - 6 evaluări

• Excelentă 
  6

Aici sunt evaluarile mele pentru soferii cu care am efectuat curse.

Excelentă

Pentru Claudiu I: Cea mai buna experienta blabla pana acum. Claudiu e un sofer atent, punctual, glumet. Conversatie excelenta si umor asigurat. Recomand cu caldura!

Oct. 2017

Excelentă

Pentru Radu C: A fost o calatorie placuta, rapida si calma. Multumim Radu!

Sept. 2017

Excelentă

Pentru Marius T: Super friendly, bun sofer, flexibil, o companie amuzanta si placuta, recomand!

Apr. 2017

Excelentă

Pentru Ionel D: Ionel e un sofer atent si un un partener de discutie excelent. Am aflat lucruri interesante, am schimbat opinii, ne-am amuzat.Recomand oricand, cu toata increderea!

Feb. 2017

Excelentă

Pentru Marius S: Am avut o calatorie excelenta! Recomand oricand, Marius e un sofer atent cu pasagerii sai si cu ceilalti soferi din trafic.

Dec. 2016

Excelentă

Pentru Nicolaie P: A fost o calatorie placuta, cu conversatii interesante si un sofer stapan pe sine si pe masina sa. Il recomand pe domnul Nicolae pt. calatorii sigure, in mediu securizant. Stii de unde pleci si unde ajungi, totul se petrece monitorizat, la timp, meticulos.

Dec. 2016

Aici sunt evaluarile lor pentru mine:

Excelentă

Claudiu I: O fată vorbăreata, ce poate fii o companie interesanta la drum lung. Oricând cu placere mai repetam experienta.

Oct. 2017

Excelentă

Radu C: Luiza a fost o companie placuta, punctuala, vorbareata :) Recomand!

Sept. 2017

Excelentă

Marius T: O companie placuta la drum. Linistita, sociabila. Recomand. P.S. A avut muzica interesanta pe stick.

Apr. 2017

Excelentă

Ionel D: O prezenta agreabilă. Recomand

Feb. 2017

Excelentă

Marius S: Punctuala, am abordat unele subiecte si poti discuta cu placere cu Luiza, in rest a stat cumintica pe bancheta ei. Recomand

Dec. 2016

Excelentă

Nicolaie P: Superok! Oricând din nou, cu placere!

Dec. 2016

Din comentariile primite, rezulta ca sunt o persoana punctuala, sociabila, placuta, linistita dar vorbareata. Ma regasesc in toate aceste caracteristici. Am avut conversatii de la cele mai banale, pana la unele destul de interesante. Cele mai placute si neplacute experiente le-am avut la ultima cursa efectuata dus-intors anul acesta. 

Cea mai neplacuta a fost cursa cu care am plecat din Timisoara in octombrie, de altfel singura la care nu am lasat si nu am primit o evaluare, banuiesc ca a fost o decizie mutuala.

Prima interpelare a soferului, plina de uimire sincera, a fost legata de curajul pe care il am sa ma urc singura in masina unui barbat. La radio tocmai se auzea o stire cu un viol pe care a dat-o mai tare, ca pentru a exemplifica ce imi expunea: "Vezi? Ce faci daca dai peste unul din asta?"

I-am explicat ca utilizez serviciile blablacar de ceva vreme, ca daca nu am avea incredere unii in altii sistemul nu ar functiona. Si ca in viata traim doar experientele de care avem nevoie, nimic nu e hazard. M-a intrebat daca am sot sau prieten si s-a uimit de cum ma lasa sa merg singura cu necunoscuti. Adaugand ca el nu si-ar lasa nevasta singura. I-am inteles neincrederea prin prisma viziunilor sale.

Apoi a inceput sa-mi explice ca nici in pasageri nu are mai multa incredere ca sofer. De asta ia in principal femei, ca n-ar lua niciodata 2,3 tipi in masina si probabil nici 2,3 femei: ''Nu stii cand scoate un cutit si ti-l pune la gat, ce faci? Cu una te descurci, o vezi, e aici, langa, ce poate sa-mi faca, continua ranjind la mine."

Mi-a povestit si ca la o cursa recenta avusese o cerere din partea unei domnisoare care a venit insa la masina cu un ''negru''. I-a refuzat pe loc, motivand ca el a acceptat o persoana, nu 2 (cert este ca poti refuza daca persoana nu te anunta din timp ca mai vine cu cineva) dar motivul real a fost teama de ''negru'' si cred ca si repulsia/rasismul nedeclarat mie direct dar subinteles. Se pare ca i-a sugerat, paternalist, domnisoarei, ca umbla cu persoane nepotrivite. Si-a facut adica ''datoria''.

Daca domnul cu care am efectuat prima mea cursa, anul trecut, incerca din greu sa ma convinga sa ma las de vegetarianism, domnul asta a incercat serios sa ma faca sa-mi schimb intreg stilul de viata, pe un ton paternalist si pe alocuri machist. Asta dupa ce a aflat in mare cu ce ma ocup si cum traiesc, in urma uzualelor formule de politete in care povestim unii despre altii.

El, militar de cariera si familist, aratand mai bine decat varsta declarata, pensat si plin de glume joviale ce tinteau flirtul, eu, in viziunea lui, muritoare de foame cu prea multe diplome prost alese si in relatie cu un barbat nepotrivit. 

Nepotrivit pentru ca ma lasa singura in lume si de capul meu si pentru ca a captat ca e un idealist-artist ca si mine, care nu se ocupa de a-mi sigura un trai stabil. Intelegea omul cumva ca o femeie poate fi idealista si ar putea avea idei ''din astea'' dar ca un barbat are aceleasi idei de viata nu reusea sa mai accepte. I-am explicat ca asta ne face sa fim impreuna dar el o tinea una si buna ca l-am ales prost.

Se tot intreba reflexiv cum o sa traim asa, cum o sa avem copii si pensii, cu o atitudine intre ingrijorare reala si uimire pentru viitorul meu. Eu ma intrebam, cam cu aceeasi atitudine, dar tacita si  vizand strict prezentul imediat, cum de conduce fara centura de siguranta. Da, omul a mers tot drumul asa, self-confident. Si conducea o masina imprumutata de la un prieten, a lui era in service, last-moment cu probleme.

A concluzionat ca a meritat sa faca drumul asta lung Timisoara- Bucuresti, ca sa ma cunoasca pe mine si sa vada ca exista si oameni care traiesc ''asa''. Doar ca dupa ce am epuizat rapid cele cateva teme de conversatie si asa destul de fortate, eu m-am dedicat activitatii mult mai placute de a privi pe fereastra iar omul a inceput sa se mire ca nu sunt prea ''vorbareata''.

Ultima ora si jumatate de traseu nimeni n-a mai scos nici o vorba, si i-am urmarit cu coada ochiului, figura tot mai plictisita si sictirita. Am vazut si cum a primit 2 cereri pe blablacar dar le-a respins dupa scurte schimburi informationale cu postulantii.

M-a lasat in prima benzinarie de la intrarea in oras, undeva pe la 8 seara, zicand ca se opreste sa manance ceva si sa bea o cafea. Cred ca am fost amandoi la fel de usurati cand ne-am urat ''seara placuta'' si ne-am vazut de drumurile acum separate.

M-am bucurat ca la drumul de intoarcere, cumva compensator, sa am parte de cea mai buna experienta de pana cum, un baiat cu care n-as fi zis ca am avea multe in comun, dar ne-am descoperit o multime, in cursul conversatiei pana la Timisoara.