"Each has his past shut in
him like the leaves of a book known to him by heart and his friends can
only read the title.” Virginia Woolf
Cineva mi-a spus ca in blog sunt poate prea sincera, ca ma ''dezbrac'' in fata tuturor de lucruri prea intime.
In 2007, cand incepeam blogul asta, scriam foarte extern, despre lucruri din realitatea imediata si nemediata, scurte povesti in care eram mai mult observator distant.
Incet, incet, blogul a devenit tot mai personal, ciudat de personal, uneori chiar si pentru mine. Simt ca tot ce mi-a ramas ca povestitor este sinceritatea.
Virginia Woolf spunea in cartea To the Lighthouse: " I am drowning, my dear, in seas of fire. "
Nu m-am simtit niciodata in viata, atat de sufocata de marea de foc a vietii. Am crezut ca intotdeauna voi reusi sa fiu un peste puternic, sa inot impotriva curentului. Sa fiu un far pentru ceilalti, sa-i ghidez in furtunile vietii, sa-i ajut sa ajunga la mal. Poate asta a fost inca unul din hubrisurile (mandrie exagerata, orgoliu) mele. Dar am ajuns sa ma zbat, sa ard interior prea puternic, sa ma consum si sa imi las monstrii sa ma cosume. Simt ca ma inec la malul vietii tocmai cand ar fi trebuit sa fiu pe creasta inspumata a valului.
Acum mult ani, un prieten mi-a facut un test foarte interesant, testul sufist al cubului din desert, ca forma de auto-cunoastere a sinelui. In mod ciudat, am retinut rezultatele testului, peste ani. Acum l-am regasit dand un search pe net:
http://www.garbo.ro/articol/Psihologie/16574/testul-cubului-din-desert.html
Cubul meu plutea usor deasupra solului, era transparent cu irizari si in timpul furtunii s-a acoperit complet de nisip, din el iradiind in afara o lumina puternica. Imaginea mi-a ramas mereu in minte. Interpretarea arata o persoana idealista, cu capul in nori, foarte deschisa cu sentimentele sale, care va fi acoperita de povara furtunilor vietii si va incepe abia in acel moment sa dea tot ce-i mai bun din ea. M-am gandit mereu cand voi incepe oare sa dau acest ''cel mai bun'' din mine.
Simbolul luminii m-a urmarit toata viata, plecand de la interpretarea numelui meu, Luz, care inseamna lumina in spaniola. De curand am gasit si o alta insemnatate, venind tot din spaniolul Luiz si insemnand ''razboinic faimos''.
Sunt o adoratoare fanatica a soarelui, as dori sa pot trai fiecare secunda din zi, scaldata in lumina lui.
Sunt fascinata de faruri si de licurici, de micile insecte fluorescente din apa, de stele, curcubee, prisme, refractie, caleidoscoape.
In curand ma imbarc sa plec iara catre mari necunoscute. A trecut mult timp de cand Magelan n-a mai vazut marea, au trecut 3 ani lungi. Ulise se pregateste sa plece iara, pentru a se infrunta cu monstri, dar monstri sunt mereu in acelasi loc, in marea interioara. Doar acolo te poti lupta cu ei, dinauntru spre inafara. Ei calatoresc cu tine, oriunde ai merge.
https://www.youtube.com/watch?v=ghb6eDopW8I
Ce poate face eroul post-post modern ca sa-si invinga monstrii? Poate sa pastreze mereu lumina aprinsa, cea interioara. Always keep the lights on. Sa isi descopere mai intai sursa luminii, farul parasit si prafuit, sa-l reabiliteze si sa-l puna in functiune. Lumina farului meu s-a stins incet si a ajuns sa licareasca in intuneric cu forta unui licurici.
Un singur licurici e frumos, insa o mare de licurici e magica, e ca un cer plin de stele pe pamant. Lumina e un cumul de energii, o solidarizare a undelor asociate particulelor in miscare.
Cat timp cubul iradiaza lumina pentru ceilalti nimic nu e pierdut, a fost primul gand.
Voi fi insa propriul meu far, inainte sa pot fi pentru oricine altcineva.
I don't want to wait anymore I'm tired of looking for answers
Take me some place where there's music and there's laughter
I don't know if I'm scared of dying but I'm scared of living too fast, too slow
Regret, remorse, hold on, oh no I've got to go
There’s no starting over, no new beginnings, time races on
And you've just gotta keep on keeping on
Gotta keep on going, looking straight out on the road
Can't worry 'bout what's behind you or what's coming for you further up the road
I try not to hold on to what is gone, I try to do right what is wrong
I try to keep on keeping on
Yeah I just keep on keeping on
I hear a voice calling
Calling out for me
These shackles I've made in an attempt to be free
Be it for reason, be it for love
I won't take the easy road
https://www.youtube.com/watch?v=Oos4ojutOMM
Dedicat luminii
In 2007, cand incepeam blogul asta, scriam foarte extern, despre lucruri din realitatea imediata si nemediata, scurte povesti in care eram mai mult observator distant.
Incet, incet, blogul a devenit tot mai personal, ciudat de personal, uneori chiar si pentru mine. Simt ca tot ce mi-a ramas ca povestitor este sinceritatea.
Virginia Woolf spunea in cartea To the Lighthouse: " I am drowning, my dear, in seas of fire. "
Nu m-am simtit niciodata in viata, atat de sufocata de marea de foc a vietii. Am crezut ca intotdeauna voi reusi sa fiu un peste puternic, sa inot impotriva curentului. Sa fiu un far pentru ceilalti, sa-i ghidez in furtunile vietii, sa-i ajut sa ajunga la mal. Poate asta a fost inca unul din hubrisurile (mandrie exagerata, orgoliu) mele. Dar am ajuns sa ma zbat, sa ard interior prea puternic, sa ma consum si sa imi las monstrii sa ma cosume. Simt ca ma inec la malul vietii tocmai cand ar fi trebuit sa fiu pe creasta inspumata a valului.
Acum mult ani, un prieten mi-a facut un test foarte interesant, testul sufist al cubului din desert, ca forma de auto-cunoastere a sinelui. In mod ciudat, am retinut rezultatele testului, peste ani. Acum l-am regasit dand un search pe net:
http://www.garbo.ro/articol/Psihologie/16574/testul-cubului-din-desert.html
Cubul meu plutea usor deasupra solului, era transparent cu irizari si in timpul furtunii s-a acoperit complet de nisip, din el iradiind in afara o lumina puternica. Imaginea mi-a ramas mereu in minte. Interpretarea arata o persoana idealista, cu capul in nori, foarte deschisa cu sentimentele sale, care va fi acoperita de povara furtunilor vietii si va incepe abia in acel moment sa dea tot ce-i mai bun din ea. M-am gandit mereu cand voi incepe oare sa dau acest ''cel mai bun'' din mine.
Simbolul luminii m-a urmarit toata viata, plecand de la interpretarea numelui meu, Luz, care inseamna lumina in spaniola. De curand am gasit si o alta insemnatate, venind tot din spaniolul Luiz si insemnand ''razboinic faimos''.
Sunt o adoratoare fanatica a soarelui, as dori sa pot trai fiecare secunda din zi, scaldata in lumina lui.
Sunt fascinata de faruri si de licurici, de micile insecte fluorescente din apa, de stele, curcubee, prisme, refractie, caleidoscoape.
In curand ma imbarc sa plec iara catre mari necunoscute. A trecut mult timp de cand Magelan n-a mai vazut marea, au trecut 3 ani lungi. Ulise se pregateste sa plece iara, pentru a se infrunta cu monstri, dar monstri sunt mereu in acelasi loc, in marea interioara. Doar acolo te poti lupta cu ei, dinauntru spre inafara. Ei calatoresc cu tine, oriunde ai merge.
https://www.youtube.com/watch?v=ghb6eDopW8I
Ce poate face eroul post-post modern ca sa-si invinga monstrii? Poate sa pastreze mereu lumina aprinsa, cea interioara. Always keep the lights on. Sa isi descopere mai intai sursa luminii, farul parasit si prafuit, sa-l reabiliteze si sa-l puna in functiune. Lumina farului meu s-a stins incet si a ajuns sa licareasca in intuneric cu forta unui licurici.
Un singur licurici e frumos, insa o mare de licurici e magica, e ca un cer plin de stele pe pamant. Lumina e un cumul de energii, o solidarizare a undelor asociate particulelor in miscare.
Cat timp cubul iradiaza lumina pentru ceilalti nimic nu e pierdut, a fost primul gand.
Voi fi insa propriul meu far, inainte sa pot fi pentru oricine altcineva.
I don't want to wait anymore I'm tired of looking for answers
Take me some place where there's music and there's laughter
I don't know if I'm scared of dying but I'm scared of living too fast, too slow
Regret, remorse, hold on, oh no I've got to go
There’s no starting over, no new beginnings, time races on
And you've just gotta keep on keeping on
Gotta keep on going, looking straight out on the road
Can't worry 'bout what's behind you or what's coming for you further up the road
I try not to hold on to what is gone, I try to do right what is wrong
I try to keep on keeping on
Yeah I just keep on keeping on
I hear a voice calling
Calling out for me
These shackles I've made in an attempt to be free
Be it for reason, be it for love
I won't take the easy road
https://www.youtube.com/watch?v=Oos4ojutOMM
No comments:
Post a Comment