Dedicata prietenilor mei
In oraselul asta mic din sudul Germaniei totul e atat de frumos si simplu de n-ai mai pleca. Pe geam (aici n-au perdele ca nu au nimic de ascuns si locuiesc momentan la parter) vezi oamenii care trec cu bicicleta si mamele care-si plimba copiii. Batranul din blocul de vis-a vis iese linistit sa-si ia ziarul. Postasul suna regulat la aceeasi ora. Covrigii-bretzel sunt mereu calzi.
Oamenii iti zambesc pe strada. Sau canta in timp ce pedaleaza pe biciclete. Te trezesti in ianuarie cu soarele batand in geam, te plimbi in urechi cu sursurul constant al unui mic raulet ce strabate pe un traseu semi-canalizat orasul, asculti proprii pasi pe caldaram sau vantul care suiera prietenos. Orasul stie sa taca la fel de bine cum stie sa si zumzaie. Magazinele isi expun oferta afara, fara teama, pana tarziu in noapte. Toate au vitrine superbe si decoratii manuale ingenioase. Esti inconjurat la tot pasul de lucruri frumoase, de culoare, lumina si ludic. Asa ar trebui sa traim toti. As vrea sa vad realitatea asta pretutindeni.
Ieri mi-am cumparat un caleidoscop. Imi doream unul de multa vreme. Imi aminteam de cel pe care l-am avut cand eram mica. M-am gandit ca se prinde cineva si-mi face cadou de ziua mea dar nu s-a intamplat. Asa ca mi-am luat singura, de la magazinul de jucarii pentru copii unde intru in fiecare an in oraselul asta. Mi s-au parut mereu mult prea scumpe. Pana ieri cand n-am mai rezistat.
Ies sa ma plimb pe strada cu caleidoscopul meu cel nou cu care totul se vede frumos gratie efectului de prisma care fragmenteaza imaginea. Ne-ar prinde bine tuturor daca am avea in mod natural un caleidoscopical view.
In oraselul asta mic din sudul Germaniei totul e atat de frumos si simplu de n-ai mai pleca. Pe geam (aici n-au perdele ca nu au nimic de ascuns si locuiesc momentan la parter) vezi oamenii care trec cu bicicleta si mamele care-si plimba copiii. Batranul din blocul de vis-a vis iese linistit sa-si ia ziarul. Postasul suna regulat la aceeasi ora. Covrigii-bretzel sunt mereu calzi.
Oamenii iti zambesc pe strada. Sau canta in timp ce pedaleaza pe biciclete. Te trezesti in ianuarie cu soarele batand in geam, te plimbi in urechi cu sursurul constant al unui mic raulet ce strabate pe un traseu semi-canalizat orasul, asculti proprii pasi pe caldaram sau vantul care suiera prietenos. Orasul stie sa taca la fel de bine cum stie sa si zumzaie. Magazinele isi expun oferta afara, fara teama, pana tarziu in noapte. Toate au vitrine superbe si decoratii manuale ingenioase. Esti inconjurat la tot pasul de lucruri frumoase, de culoare, lumina si ludic. Asa ar trebui sa traim toti. As vrea sa vad realitatea asta pretutindeni.
Ieri mi-am cumparat un caleidoscop. Imi doream unul de multa vreme. Imi aminteam de cel pe care l-am avut cand eram mica. M-am gandit ca se prinde cineva si-mi face cadou de ziua mea dar nu s-a intamplat. Asa ca mi-am luat singura, de la magazinul de jucarii pentru copii unde intru in fiecare an in oraselul asta. Mi s-au parut mereu mult prea scumpe. Pana ieri cand n-am mai rezistat.
Ies sa ma plimb pe strada cu caleidoscopul meu cel nou cu care totul se vede frumos gratie efectului de prisma care fragmenteaza imaginea. Ne-ar prinde bine tuturor daca am avea in mod natural un caleidoscopical view.
1 comment:
caleidoscopical view....scriam si eu la un moment dat despre caleidoscopul pe care am sa mi-l cumpar-fabric-dau. in lumea gri de azi nu se mai gandeste nimeni sa iti daruiasca un caleidoscop, sau o piatra colorata. cel mult ne mai daruim unii altora amintiri, momente. colaj de imagini ne cream cu totii, constient sau nu. de caleidoscop vom avea timp si chef alcandva, candva.
ai scris frumos, luiz, sa mai scrii
Post a Comment