Distopia pestisorului auriu

Dedicat tuturor Pestilor

Motto: A single tigerfish can be as beautiful, as powerful, as an entire school of seafaring tuna.

Yann Martel, Self

A fost candva un mic pestisor auriu care s-a nascut intr-un rau static de campie. In copilarie, tot ce isi dorea era sa ajunga sa vada marea. This lilltle fish wanted to swim in the sea. And so he did. S-a simtit fericit si a stiut de atunci ca locul lui nu e in raurile molatice de campie.

Apoi a aflat ca exista ceva si mai mare decat marea, oceanul, si visul sau a ajuns sa vada oceanul. This litllle fish wanted to swim in the ocean. And so he did. Si a stiut ca isi doreste mai mult decat orice sa traiasca in ocean printre meduze, sirene, ondine, alge, corali, scoici si calutii de mare.

A simtit ca oceanul e iubirea nemarginita.

Oceanul era insa si periculos, era plin de balene, de rechini, de pesti ciudati, de vase de pescuit care aruncau plase imense si te pescuiau fara macar sa-ti dai seama, de pungi de plastic care pluteau.

Pe cand inota intr-o zi, a simtit un vartej de apa si un curent puternic care il tragea si asa s-a trezit in intuneric, in burta unei balene. A tot incercat sa-si faca drum cumva inapoi, afara, dar peste tot se intindea burta uriasa a balenei. Pestisorul auriu si-a dorit foarte tare sa poata iesi la lumina.

Pe neasteptate, burta balenei s-a crapat, cineva spinteca balena cu un cutit urias. Suvoiul de apa care s-a scurs, l-a purtat printr-un sistem de canalizare scarbos de unde a ajuns, dupa un timp, intr-un rau de munte. Aici s-a simtit destul de bine, apa de munte dinamica ii pria, aerul curat ii aducea oxigen si s-a gandit ca nu-i asa rau pana cand o sa ajunga iara la ocean intr-o buna zi.

Insa un pescar din cei numerosi ce pescuiau pe malul raului, il prinse in undita. Experienta a fost dureroasa. Vazand ca e un pestisor rar, auriu, pescarul nu l-a omorat. In schimb, l-a luat acasa si l-a tinut intr-un vas cu apa. In fiecare zi, pescarul ii cerea sa-i indeplineasca tot felul de dorinte dar pestisorul nu stia cum sa faca ce i se cerea. Tot ce putea era sa viseze la oceanul iubitor. Cratita cu apa in care se invartea cu greu nu-i permitea sa vada nimic, in afara de fata pescarului din cand in cand aplecata peste marginile vasului si cerand implinirea nevoilor sale.

Intr-o zi cand pescarul duse cratita cu apa s-o umple in baie, pestisorul isi facu curaj si decise sa faca un salt inainte, chiar daca nu stia ce il asteapta. Nimeri relativ bine caci sari direct in vasul WC-ului, de unde reusi sa treaca printre scarbosenii umane neimaginate si intr-un final, sa iasa din nou, la lumina.

Curand isi dadu seama ca se afla intr-un loc mai mare dar nu mult mai grozav, respectiv intr-o mlastina.

Simtea ca de aici ii va fi aproape imposibil sa mai iasa, sa poata ajunge la ocean. Ametit de miasmele mlastinii, de lipsa oxigenului din apa statuta care se realimenta rar, dupa ploi ocazionale, pestisorul auriu se intrista pentru prima oara fara pic de speranta. Se obisnui cu ideea ca va muri aici, in aceasta mlastina verde, lipsita de bucuriile si viata infinita a oceanului albastru-turcoaz.

Stia ca mai avea o singura alternativa, desi i se parea la fel de crunta ca si viata in mlastina. Sa ajunga sa traiasca intr-un acvariu. Sa fie un pestisor linistit, sa uite de marele ocean iubitor si sa-si asigure o viata sterila dar tihnita, sa fie hranit zilnic, sa fie privit in treacat, ca un obiect de decor al unei camere, printre alte mii de camere, cu alti mii de pesti.

Sa nu mai inoate contra curentului extern. Sa se lase in voia lui. Sau, altfel spus, sa inoate contra curentului sau intern, care il indrumase mereu catre libertatea si iubirea nemarginita a marelui ocean albastru-turcoaz.

And so he did. Waiting for the day when he would become fluid again and ready to merge with the big blue love.

The clear liquid in our eyes is seawater and therefore there are fish in our eyes, seawater being the natural medium of fish (…) In spite of everything, I still profoundly believe that love is something oceanic.

Yann Martel, Self