Dedicat celor care construiesc istorie
Oamenii se fotografiaza peste tot, dintr-o
nevoie parca tot mai urgenta de a-si dovedi siesi ca exista. Fotografia,
devenita cel mai adesea selfie devine proba existentei lor fizice in acel loc,
in spatiu si implicit in timp, in memoria colectiva, prin impartasirea
fotografiei cu ceilalti.
O alta dovada a existentei este afirmarea
unei credinte, cu sau fara sens. Dar afirmatie sa fie si sa poata fi vizibila
in ochii celorlalti. Asa pare sa fi aparut moda tricourilor cu afirmatii.
De
la simple cuvinte gen LOVE, HAPPY, pana la propozitii complete, mai mult sau
mai putin imperative, aflam ca persoana care poarta tricoul crede despre sine
ca e BORN TO BE FREE, ca e de parere ca I LOVE YOU BUT I HATE YOU, ca BOYS LIE
si altele.
Afirmatiile isi pierd sensul, devin truisme. Unele
mesaje, oricat de pozitive ar fi, par sa fie acolo pentru a ne aminti de ceva
ce uitam de obicei si ar putea fi educat printr-un simplu tricou, ca si cum,
faptul de a vedea scris BE NICE TO OTHERS, ne va face automat sa ne comportam
conform.
Ambele fenomene sociale par sa se fi
nascut din necesitatea de confirmare de sine, de auto-afirmare si delimitare a
unicitatii si valorilor proprii. Cumva, vrem sa ne asiguram, ca our personal
history is unique.
Cu totii ne dorim un (Hi)story, o poveste unica, mareata chiar, care sa ne faca
speciali, unici, remarcabili.
Interesant
e ca, lingvistic, history sau story poate insemna fictiune, mit, legenda dar si
‘’recital of true events’’, "relation of incidents" (true or false), informatie, adevar, realitate.
Asadar,
daca povestea nu exista sau nu-i atat de mareata cum am vrea, o putem construi
din selfies postate pe retelele sociale si tricouri cu mesaje inspirationale. Vrem sa fim unici si sa putem atrage, prin
semnalele astfel transmise, oameni ca noi, speciali si unici. Cel mai adesea ne
grupam prieteniile conform unor afinitati clare si transcendem cu greu
cercurile personale bine delimitate.
Dar, asa cum ne povesteste celebra
naratoare Elif Shafak in Politica fictiunii, politica identitatii este
periculoasa, ne restrange in cercuri cunoscute si facile, nu ne permite sa depăşim
graniţele culturale, sa acceptăm diferite experienţe, sa simţim ceea ce simt şi
alţii, CEILALTI, cei diferiti de noi dar totusi atat de aceiasi.
No comments:
Post a Comment