SISIFISME

Dedicat celor care lupta

Multi dintre voi se intreaba de ce mi-am schimbat mailul.
Exista motive logice si mitologice:)
Adica simbolico-metafizice sa le zicem.
S-o luam pe rand, adica cu povestea primului meu mail, cel pe care l-ati cunoscut, fiecare din voi, pana acum.

Aveam cred 15 ani, n-aveam internet acasa si am mers la un internet cafe. Azi nu mai exista, fireste, locul ala a avut multe alte functii dupa acest prim hub al internauticii romanesti:)

Eram in plina criza existentialista, citisem eseurile lui Albert Camus si ma regasisem perfect in Sisif, eroul absurd. 

Acest om, condamnat sa urce neincetat o stanca in varful muntelui si apoi sa ii astepte coborarea, este intruchiparea eroului absurd, conform lui Camus. Repovestind mitul lui Sisif, Camus ne spune ca Sisif este eroul absurd “atat prin pasiunile sale cat si prin torturile sale”. Dispretul sau fata de zei, ura sa fata de moarte, si pasiunea sa pentru viata i-au adus acea ingrozitoare pedeapsa in care intreaga sa fiinta este muncita fara nici un rezultat” . Sisif este constient de acest blestem, si tocmai in aceasta consta tragedia sa. Nu e adevarat ca, in timpul coborarii, el nutrea speranta ca va reusi totusi, ca munca sa il va elibera de chinuri. Insa Sisif este in mod evident constient de dimensiunile propriei sale nefericiri. Tocmai aceasta constientizare lucida a destinului sau transforma chinul sau intr-o victorie. Aceasta trebuie sa fie o victorie deoarece insusi Camus spune:

Il parasesc pe Sisif la baza muntelui. Intotdeauna cineva isi poate gasi din nou povara. Insa Sisif ne invata ce inseamna adevarata fidelitate care neaga zeii si inalta stancile. Si el de asemenea trage concluzia ca totul este bine. Universul de acum inainte fara stapan nu ii mai pare nici steril, nici inutil. Fiecare atom al acelei stanci, fiecare colt mineral al acelui munte intunecat constituie o lume in sine insusi. Lupta insasi inspre inaltimi este suficienta pentru a umple inima unui om. Trebuie sa ni-l imaginam pe Sisif fericit. Viata si chinul lui Sisif sunt transformate intr-o victorie, concentrandu-se asupra libertatii sale, asupra refuzului de a spera, si asupra constiintei absurdului acestei situatii.

Revenind la momentul in care am ales acest personaj mitologic sa ma reprezinte internautic si nu numai, evident ca cineva se gandise la asta inaintea mea. Asadar a trebuit sa adaug ceva si cum pe atunci prietenii imi spuneau Lizzy de la Luiza, am gasit oportuna combinatia sisiflizzy.

Partea neprevazuta am sesizat-o cand am trimis primul mail (din pacate nu mai stiu cand si cui pentru ca se pare ca primele mailuri mi-au fost sterse automat de yahoo, nu le mai gasesc decat din 2002 incoace). Cine mi-a raspuns m-a intrebat: ''Ce-i cu mailul asta? sisifilis?:P"

Adica, am vrut sa ma autodefinesc prin ceva foarte serios si a iesit ceva foarte comic, chestie care mi-a definit apoi, simbolic, toata viata. 

Apropo de mailuri vechi, am recitit de curiozitate cateva din mailurile din 2002. Pe langa faptul ca mi se par, fireste, ciudate, ca scrise de un alt om, in alta viata, sunt unii destinatari de care nu-mi amintesc absolut deloc. Incerc sa asociez fete acestor oameni cu care se pare ca vorbeam destul de des, si nu reusesc:) Sunt prieteni de la petreceri, majoritatea:) Sunt nick-name-uri dar si nume reale care mi s-au sters complet din minte. Ca si momentul in care i-am cunoscut, sentimentele resimtite fata de ei, posibile actiuni desfasurate impreuna. 

Imi vin in minte reflectiile unuia dintre personajele filmului Youth al lui Sorrentino, momentul in care spune ca nu-si aminteste nimic din copilarie, ca toate imaginile i s-au sters din cap. Intr-un fel cam asa ma simt cand vad numele si conversatiile astea. Mailurile atesta ca am trait ceva alaturi de oamenii astia candva, dar nu-mi pot aminti nimic, e foarte ciudat.

Dar cred ca e bine, memoria se refresh-uie ca metoda de rejuvenare, banui. Si asa traim mai aproape de prezent decat de trecut:)

Asadar, am trait o viata sisifica, asumata, bucurandu-ma de libertatea asta absurda. Pana acum ceva timp, cand am inceput sa simt, efectiv, tot mai des, greutatea acestui bolovan rostogolit la nesfarsit. Tot mai des am inceput sa simt nevoia sa ma ''eliberez'' de libertatea asta.

Dupa o viata traita sub dictonul lui Cosbuc, "o lupta-i viata deci te lupta", am ajuns sa simt oboseala, lipsa de energie vitala, lipsa de chef, depresia, intr-un cuvant. Nu stiu exact momentul cand s-a cuibarit desi am incercat sa retrasez posibile evenimente declansatoare. As putea sa zic ca intoarcerea din Argentina a fost un moment decisiv dar episoadele au existat aproape dintotdeauna. De la 10 ani cu siguranta.

La 10 ani inca mai credeam ca am o misiune salvatoare in lume, speram sa ma transform intr-o fiinta magica, sa nu devin adult, sa am super-puteri si sa salvez omenirea. In ziua in care am implinit cei 10 ani, data-limita, vazand ca nu se intampla nimic am fost lovita de o dezamagire,  o senzatie de neputinta si o tristete coplesitoare. Am refuzat sa mananc. Era prima depresie sau, poate, inteleg mai clar acum, prima constientizare infantila a mortii. Au urmat episoade, la 11 ani, unul de care imi amintesc clar pentru ca s-a soldat si cu prima vizita la un asa-numit psiholog. O doamna care i-a spus mamei ca ma rasfata prea mult, dupa ce mi-a facut teste Rorschach si un domn care i-a spus ca am IQ-ul peste medie si n-am ce cauta acolo. Au urmat episoade in adolescenta si apoi si mai tarziu dar ceva mai calme.

La depresie am inceput sa ma gandesc serios dupa intoarcerea din Argentina, cand am studiat mai atent si simptomele si manifestarile ei. Dar factorii declansatori au existat chiar si acolo, sub forma de conflicte, sau senzatia de singuratate desi asumata, de ''lup de stepa'', de "I'm a freak'', de neconcordanta cu lumea, de indaptabilitate, care s-a manifestat din copilarie, sub diverse forme.

Iata ca vroiam sa scriu 3 randuri despre motivele schimbarii mailului si am ajuns deja sa scriu despre atatea lucruri. Well, asta e, now you know me better, as I know myself better also.

Cu toate astea, stiu ca sunt un om vesel, sunt de fapt un amestec bizar de temperament melancolic-sangvin, cand rad, rad cu pofta si cu lacrimi (asta nu s-a mai intamplat de ceva vreme din pacate). Sunt la extreme, si-n tristete, si-n bucurie, sunt expansiva si intensa in toate directiile.

Cum ar zice Bjork, in unul din cele mai frumoase cantece ale ei:

http://www.azlyrics.com/lyrics/bjork/humanbehaviour.html

If you ever get close to a human
And human behavior
Be ready, be ready to get confused
And me and my hereafter
There's definitely, definitely, definitely no logic
To human behavior
But yet so, yet so irresistible
And me and my fear can
And there's no map uncertain

https://www.youtube.com/watch?v=KDbPYoaAiyc

O sa ma opresc aici, explicand de unde vine sursa inspiratiei pentru noul meu mail.

Vine de la florile de Patchouli.

Despre floarea asta magica am aflat urmatoarele, chiar acum, dand un search google:

Esenţa volatilă de patchouli – cuvânt originar din India – prin emisiile sale eterice, oferă posibilitatea de a ne proteja contra celor care ne fură energia din aură, intenţionat sau fără voia lor. Ne dăm seama că aroma de patchouli are un efect Yang asupra aurei, ceea ce ne duce la ideea că particulele sale eterice încărcate Yang, se combină pe stratul exterior al aurei întărind capacitatea energiei Yang de protecţie energetică. O aură sănătoasă este una care emite intens, iar aceasta ţine de energia tare, adică Yang, ce se comportă în jurul propriului câmp energetic întocmai ca un scut. În acelaşi timp, esenţa de patchouli ajută sistemul nervos să se conecteze mai bine cu sufletul, determinând o atitudine de altruism şi de ajutorare a semenilor pentru cei care intenţionează asemenea lucruri în viaţa lor.

Tot de pe net am aflat si ca:

Aroma exotică a uleiului esenţial de patchouli  considerat "parfumul hippy" vine din îndepărtata Indie, unde planta este cunsocută sub numele de "puchaput". Este considerat "parfumul hippy" deoarece în anii 60’ era folosit pentru a ascunde mirosul de marijuana.  

Utilizat în vrăji de dragoste, se crede că patchouli atrage oamenii împreună şi acţionează ca un afrodisiac puternic. Presărat pe bani şi adăugat în portmonee atrage banii.

Începând cu secolul XIX comercianţii puneau frunze de patchouli între şalurile de caşmir indiene pentru a proteja marfa de molii. Aroma puternică şi mirosul profund de mosc i-au dat acestei plante o aură de mister şi bogăţie. Istoria spune că uleiul esențial de patchouli se foloseşte în scopuri magice de câteva mii de ani.

În Orient, este utilizat în potpuriuri şi pliculeţe ce se aşează între rufe, pentru a ţine la distanţă ploşnitele şi păduchii.

Mi-am gasit chiar si un personaj magic, cu ocazia asta:

http://hero.wikia.com/wiki/Patchouli_Knowledge

Not bad, right?

Dar si cuvantul Patch are diverse insemnatati si simboluri, aici le-am enumerat pe cele cu care ma identific momentan:

a small piece of material used to mend a tear or break, cover a hole, or strengthen a weak place.

a piece of material used to cover or protect a wound, an injured part.

a dressing or covering applied to protect a wound or sore.

small piece, part, or section, especially that which differs from or contrasts with the whole.

to mend, cover, or strengthen with or as if with a patch.

to repair or restore, esp. in a hasty or makeshift way.

to make by joining patches or pieces together.

to settle or smooth over (a quarrel or difference).

 clown; fool.

So, I'm a fool trying to patch my wounds, to cover my holes, and strengthen my weak places, to make my contrasts join together in harmony, to settle and smooth over my internal quarrels.

Simbolistica numelui Luiza, este Luptător Faimos. Aștept sa devin faimoasa deci:)