Sunday 3 April 2011

Vecina

Dedicata tuturor celor care au vecini ciudati

Cand ieseam din bloc intr-o zi am vazut la usa o femeie care tocmai se cauta in geanta de chei. Slaba, cu parul cret albit, cu o fusta colorata si o privire agresiva. I-am lasat usa larg deschisa si i-am facut semn sa intre. A tras de usa cu putere inchizand-o cu zgomot si mi-a urlat sa inchid usa. A continuat sa bombane ceva legat de usa si de apartamentul 13. Eu stau la apartamentul 15. In alta zi am intalnit-o din nou jos la usa dar iesind. Desi m-a vazut cu cheia in mana, a trantit puternic usa chiar in fata mea. In una din seri am vazut-o stand pe pragul usii de la bloc, afara in strada, in papuci de casa. Parea ca plange dar cand si-a ridicat capul mi-a aruncat aceeasi privire plina de ura. Am inchis usa si nu a incercat sa intre. Acum 2 zile am auzit zgomot pe scara, cineva tipand si bufnituri. Cand am coborat mai tarziu, femeia era in fata apartamentului 8. Usa era deschisa si un baiat strangea resturi de lemn de pe jos in timp ce 2 femei stateau pe scara si priveau. O bicicleta mare, legata de balustrada, imi bloca coborarea pe scari. Am vrut sa imping putin bicicleta si femeia a sarit repede zicand « Nu pune mana ! » si tragand bicicleta. Ieri coboram si usa apartamentului ei era deschisa. Se auzeau din nou bocanituri. Am simtit coborand scara ca cineva ma priveste. Vecina ma urmarea cu aceeasi uitatura rautacioasa. Intr-o alta zi am urmarit-o de pe balcon mergand repede pe strada, imbracata in pantaloni de pijama, cu papuci de casa portocalii, si o geanta neagra sub bratul drept.

Acum 2 saptamni m-au trezit tipete de femeie ce pareau sa vina din bloc. Am iesit pe scara si am vazut la etajul 1 doi barbati in costum negru. Au intrat la numarul 8, unde statea vecina cu pricina. Mi-am dat seama ca o evacueaza din apartament. Coborand in aceeasi zi am vazut bucati de zid spart pe jos in fata usii ei, iar pe usa 2 sechestre si 2 hartii pe care scria ceva de o hotarare judecatoreasca si biroul executorului judecatoresc. Pe scara erau o pereche de adidasi de barbat si o pereche de sosete iar cu un etaj mai sus un cacat de caine acoperit de hartie.

In fata apartamentului sta de atunci o cutie de carton cu ceva haine destul de murdare care mai apoi au fost scoase si insirate pe jos, in fata usii.

Pe vecina de la numarul 8 o intalnesc pe strada din fata blocului sau in refugiul de la autobuz din fata Bisericii Armenesti umbland incet in acelasi halat de casa cu alb, albastru si rosu in papuci de casa din plastic, cu picioare goale. Merge de colo-colo pe strada, isi aranjeaza compulsiv halatul din ce in ce mai murdar, strange mucurile inca aprinse de pe jos si le fumeaza. Uneori cauta in cosul de gunoi de pe colt. Intr-o zi a scos din el un covrig, in alta zi un mar.

Am coborat sa-i duc ceva de mancare. A refuzat. A refuzat si haine. Mi-a spus ca sta pe strada pentru ca are treaba.

Se pare ca apartamentul apartinuse tatalui ei. Locuise cu parintii, ambii au murit. Tatal cumparase apartamentul de la stat in vremea comunismului. Niste urmasi ai proprietarilor initiali, au venit din strainatate, au castigat procesul si apartamentul. Pe femeie au scos-o din casa cu politia, spargand usa.

O alta vecina mi-a povestit ca se zvonea ca au dus-o la spitalul de nebuni unde mai fusese candva internata, la numarul 9, dar ca ar fi fugit de acolo in halatul in care sta si acum pe strada. Femeia mai spunea ca acum nebuna plateste pacatul de a-si fi lasat mama batrana si bolnava sa moara singura in casa. Mama nu se mai putea misca din pat, avea un fluier din care fluiera cand avea nevoie de ceva. Fiica si-a gasit un barbat care lucra prin bloc si a plecat sa traiasca cu el. Mama a fluierat cat a fluierat, apoi a murit singura in casa. Fiica s-a intors dupa un timp.

Vecina i-a luat de fapt locul femeii homeless pe care o vedeam de la balcon mereu anul trecut, mereu pe marginea strazii, printre masini, aproape gata sa fie calcata de ele. N-am mai vazut-o cand m-am intors dupa iarna asta. Probabil n-a supravietuit.

Vecina ii seamana mult. Aceeasi fata slaba, ascutita, aceeasi privire rautacioasa, aceeasi agresivitate cu care uneori ataca verbal trecatorii pe strada, mai ales femeile.

Another homeless on my street. A ramas totusi vecina mea, doar ca acum locuieste in refugiul de autobuz.

1 comment:

ana said...

Buna,in opinia mea ar trebui sa ne respectam mult mai mult vecinii si sa dam dovada de educatie si respect!!!