Profunzime Ilegala

Dedicat iubitorilor de arta contemporana

3 domnisoare aranjate dupa ultima moda de freze, toale, machiaj si fitze, avand in mijocul lor un tanar efeb din aceeasi categorie, stau pe canapea asteptand sa inceapa evenimentul care intarzie generos tocmai pt. a a le da sansa celor mai cool dintre cei cool sa fie fashionably late.

Prind doar un capat al discutiei, cand domnisoara ce seamana cu o vulpita arunca tare catre ceilalti : « Pana si eu care sunt de o profunzime aproape ilegala ma uit la seriale!« 

Merg cu pasi hotarati spre MNAC, grabita sa nu intarzii tocmai la performance. Vantul spulbera zapada de pe dealul din fata Casei Poporului si o arunca peste zidul ce incercuieste cladirea. Jeturi reci de pulbere fina si alba imi ating la intervale regulate fata. 

In fata scarilor de la intrarea in muzeu troneaza un maldar imens de zapada, o adevarata « capita « alba, formata din neaua data la o parte pt. a parca cateva masini. La atmosfera de plai mioritic contribuie si 3 caini vagabonzi care se joaca in zapada langa o masina. Nu inteleg de ce unul din « uniformizatii« de la paza sta langa ei si ii priveste. Da impresia unui domn care a iesit in trening sa-si scoata cainii la « rahateala de seara« doar ca pare usor incurcat de pozitia sa cand ma vede. Ma gandesc atunci ca poate scopul lui e sa pazeasca musafirii de atacul cainilor. La intrare abia ma descurc sa-mi dau jos toate hainele, fularul si tot ce mai trebuie scos. Ma ajuta amabil domnul de la paza. Lumea buna nu se inghesuie pe frig si vifor la MNAC dar cativa au ajuns totusi. In taxi sau masini personale. 

Corpul micut, perfect, curat, pielea mata, cu reflexe lucioase, se potrivesc frumos cu albul postamentului pe care e asezata artista si cu goliciunea salii. O adevarata Regina cum ii este si numele, o Alba ca Zapada in varianta postmoderna. Un adevarat Object of Cult. In incapere, in afara de nudul Reginei, « obiectul de cult «, se mai afla o doamna care filmeaza, o tanara fotografa si un domn inalt si masiv, imbracat intr-o geaca de fas albastra, cu mustata si aspect de agent de paza sau tehnician. 

Ma face sa ma gandesc la  asta pentru ca il urmaesc stand cu spatele la femeia goala, intinsa, ca si cum nu ar vedea-o. Se uita la o usa pe care apare semnul de acces interzis. Privirea i se muta apoi in sus, la sistemul de iluminare sau la un detaliu din tavan pe care eu nu-l vad. Apoi se intoarce si priveste spre corpul intins si inofensiv din fata lui si inteleg urmarindu-i privirea ca de fapt este unul dintre cei veniti pentru expozitie dar ca este rusinat pur si simplu de femeia goala din fata lui. N-o poate privi asa cum ii cere conventia artistica a performace-ului, ca pe un simplu obiect de cult. Peste cateva minute il aud adresandu-se femeilor care impart foaia cu informatiile expozitiei, pare nemultumit, zice ceva de prietenie, inteleg ca oamenii din muzeu i se par neprietenosi, zice ceva de mere si de « primire ca la Maramures«. Dupa accent probabil de acolo si este originar sau macar de undeva din zona. 

Regina dezbracata si-a luat jertfa pentru cele cateva fotografii pe care i l-am facut : m-am taiat la aratatorul mainii stangi in foaia-program a expozitiei. Una din acele taieturi fine si usturacioase cum numai hartia stie sa faca. Gustul de sange in gura se potriveste cu imaginea video in care Regina isi scrijeleste pe pulpa piciorului stang cuvantul PERRA(CURVA), amintire a torturilor la care au fost supuse multe femei in Guatemala inainte de a fi ucise, intr-un regim dictatorial cum mai gasim si azi in multe tari.

Ma hotarasc sa vad si expozitia de la etajul 1 si tot astept sa vina liftul aflat undeva in coborare, mai jos. Aud o bufnitura si imi zic ca s-a intamplat ceva cu liftul.Voci de femei alarmate se aud undeva jos si vorbesc de lift. Incep sa cobor pe scarile de serviciu dar cum iesirile ce dau spre salile de expozitie erau blocate la etajele inferioare, ajung direct la parter. Liftul cazuse intr-adevar, cu 2 fete in el. Din fericire nu foarte de sus de vreme ce fetele cu care m-am intalnit apoi pareau ok. Aflu ca functioneaza si celalalt lift si incerc sa ajung la etajul 1. Nu reusesc din prima fiindca lumea il chemase fervent la 3 sau la 4. 

Asadar, fara sa vreau, ma plimb o data cu ceilalti, ajungand « liftier« asa cum imi spune un cunoscut, un tip libidinos care se crede mare fotograf si care acum cativa ani, m-a agatat seara, in timp ce asteptam autobuzul la universitate, incercand sa ma convinga sa-i « pozez«. Am refuzat imediat ce mi-a aratat un « catalog« cu cateva modele, mai mult sau mai putin dezbracate. Acum prima intrebare pe care mi-a adresat-o a fost « Astia nu dau si eu un vinisor ceva ? «  Cand ne-am intalnit din nou in lift m-a intrebat « Ti-ai terminat facultatea ? « 

Am coborat in sfarsit si una din doamnele care supravegheaza salile de expozitie, forte simpatica si vorbareata , m-a intrebat cum mi s-a parut.  Si-a raspuns singura : « O femeie intinsa, un smoc ditamai, nah. Dar nu i-o fi frig dezbracata, i-or fi pus ceva dedesupt? « Recunosc ca la asta nu m-as fi gandit. Femeia privea lucrurile realist si practic, dincolo de toate pretentiile artistice. I-am raspuns ca e un calorifer in camera dar cam departe de postamentul pe care statea artista. Replica ei urmatoare chiar m-a lasat «muta «. « Pai nu e bine sa fie multa caldura ca astia cica emana mirosuri. » 

Am ramas cu nedumerirea de a nu repera pe cine vroia sa numeasca zicand «astia«. Singura asociere intre caldura, corpuri si mirosuri emanate, care mi-a venit in minte, a fost cea cu cadavrele. Am realizat apoi ca se referea la oamenii cu piela mai inchisa la culoare, desi dupa standardele mele as fi zis ca artista din Guatemala era chiar destul de alba ca textura . Mi-am amintit ca circula in cultura populara mitul asta al mirosului pielii degajat  cica de pielea tiganilor sau a negrilor. 

Ies si viscolul imi sufla in fata zapada de pe vasta campie alba din fata muzeului, as vrea sa imi spele creierul de toate imaginile si dicutiile inregistrate inauntru. Senzatia e placuta intr-un sens usor masochist si raman blocata pret de cateva fotografii si un scurt film in fata panoului stramb, pe jumatate infundat in zapada pe care scrie PARCARE MNAC. O masina de deszapezire lucreaza la lumina felinarelor. Inca putin sa mai fi nins si camera de supraveghere de la intrare, asezata cam la nivelul genunchiului, ar fi fost ingropata. Pe latura pe care trebuie sa merg vantul spulbera din nou turbat zapada alba de peste zid. Abia ma tin pe picioare dar ma minunez de coloana de omat alb de desupra mea ce-mi da senzatia unui tunel de zahar. As mai scoate camera dar stiu ca am chinuit-o destul si nu mai vorbesc deja de degetele mele inghetate.

Intru in casa tremurand usor dupa ce am bulgarit cainele care ma latra in fiecare seara si aproape sare sa isi infiga coltii in mine in timp ce incerc sa intru  in imobil. De fiecare data vin acasa cu un bulgare pe care il fabric rapid din mormanele de zapada de pe drum. In serile in care Serghei nu ma simte sunt fericita sa arunc bulgarele pe jos. Stiu ca ma latra de frica si din prostie, pt.ca desi il cunosc de cand e mic, Serghei pare sa nu ma recunoasca niciodata, uneori chiar si ziua. Catelul negru dragalas si prost cu care se jucau copiii tiganilor din fata casei a crescut intre timp si cand si arata coltii nu mai arata deloc dragut. 

Ma dezbrac cu greu de palton, fular, caciula si intru in camera. Inchid usa si vad ca bulina rosie pe care tocmai o lipisem duminica trecuta, e indoita. E vorba de fapt de o fotografie printata a unei buline rosii din cele puse pe case in oras si care avertizeaza : «Cladire expertizata tehnic incadrata in clasa I risc seismic «. Face parte dintr-un proiect artistic.

Este a doua oara cand se intampla sa gasesc printul bulinei de pe usa mea indoit. Proprietarul casei in care sunt chiriasa de aproape 2 ani si care locuieste alaturi cu familia sa, are prostul obicei de a-mi vizita casa neanuntat. Marian are 27 de ani si e termopanist. Are o figura simpatic-tampa cand zambeste si nu mai mult de 1. 65 inaltime. Am avut deja diverse discutii pe tema venirilor sale inoportune dar nu am vrut sa transform discutiile in altercatii sperand ca la un moment dat va intelege ca nu poti intra cand vrei in casa chiriasului tau chiar daca ai cheile si stai alaturi. Mi-am dat seama ca aude cheia in usa cand plec de acasa seara sau duminica si atunci vine « in vizita ». In timpul zilei lucreaza pana la 17, inclusiv sambata. 

Cel mai penibil a fost intr-o duminica, in toamna cred, cand m-am intors acasa si ma dezbracam in baie sa fac un dus. Am auzit cheia in usa la intrare si crezand ca e prietena careia ii dadusem o pereche de chei, am scos capul pe usa. Am ramas  uimita sa-l vad pe Marian in mana cu un deodorant de barbati. Si el a ramas la fel de uimit cred. A baguit scuze si a inchis usa. L-am sunat sa-l intreb daca are nevoie de ceva din casa si a raspuns ca nu. Revenind in baie am gasit pe dulapiorul de langa toaleta un plastic cu acte de transport pe numele lui. Abonament RATB, etc, un prezervativ ieftin printre altele. L-am sunat din nou sa vina sa-si ia documentele uitate. 

L-am intrebat fireste ce cautau la mine in baie dar a baguit ceva stupid si neinteligibil ca de obicei. Peste 20 de minute ma suna chiar el sa-mi spuna ca am la mine in dulap o sticla de sampanie. M-am uitat in dulap dar n-am gasit nimic. L-am chemat sa vina sa isi ia sticla de unde o sti. A mers la spatiul de depozitare din perete, pe care nu l-am folosit niciodata, un fel de debara incorporata, in care isi tinea tot felul de materiale de constructii. L-am vazut desfasurand un soi de material si cautand prin el a scos la iveala o sticla de sampanie romaneasca. Mi-a oferit-o dar i-am spus ca n-am nevoie si nici nu beau asa ceva. Mi-a sugerat s-o fac cadou. I-am raspuns ca imi aleg singura cadourile pe care vreau sa le ofer. A incercat sa ma convinga sa-mi ofere macar o sticla de suc. 

Incepea sa ma enerveze si l-am avertizat ca daca mai calca in casa neanuntat ar putea deveni periculos sa se intalneasca cu prieteni de-ai mei. Asa am priceput si scopul vizitelor. Episodul cu sampania a fost chiar amuzant daca stau sa ma gandesc ca a putut fi atat de galant-idiot incat sa organizeze pentru persoana de sex feminin care ar fi urmat sa vina, o intalnire romantica in casa chiriasului sau. 

Revenind la ultima sa incursiune, bulina rosie pe care am gasit-o indoita nu era prima de fapt. Inainte avusesem o alta bulina care avusese aceeasi soarta. 

Am scris un sms cu textul : «Daca mai intri in casa fara sa ma anunti pana la 1 martie, voi veni sa vorbesc cu parintii tai. « 

Pana la 1 martie deoarece oricum va trebui sa ma mut pana atunci, m-a anuntat acum o luna ca se va muta in apartament. Nu m-ar da afara, are si nevoie de chirie, si-n plus i-ar face placere sa stam impreuna !! Sunt sigura dar n-as putea spune acelasi lucru.

Am primit din partea lui Marian un sms cu textul «scuze « si i-am si vazut in fata ochilor fata aia cu un  ranjet idiot pe care si-o afiseaza  de fiecare data de nu-ti vine nici sa-l injuri caci pare de-a dreptul retardat. I-am trimis un nou sms, in plina culme a nervilor: “Ti-am suportat destul marlaniile. Nu exista scuze pt. a viola intimitatea cuiva. Ai noroc, si a fost prostia mea ca am acceptat, ca nu avem un contract. Am mizat pe bun simt si m-ai luat de proasta in mod repetat. Doar eu am avut bun simt sa nu te fac de rahat de fata cu ai tai pentru ca nu merita saracii.” 

M-am gandit ca am fost prea indulgenta pana acum si ca asta e limita de limbaj din care ar incepe sa inteleaga poate ceva. Am primit dupa cateva minute un sms cu textul pe care il redau integral, fara modificari : «Nu se mai intampla dar sa sti ca am ramas impresionat de ce am vazut un singur lucru nu m-ia placut bulina de pe usa « 

Mi-am dat seama ca e o cauza pierduta din start sa ma apuc sa-i explic unui agramat ce este o reprezentare si un obiect care capata functie artistica atunci cand are in spate un concept. Nu stiu daca bulina mea, insotita de textul  «Cumpar spatiu si timp in acest imobil « l-a speriat pentru ca il face sa se gandeasca la ilegalitatea comisa (mi-a spus mai demult cand am intrebat unde a disparut bulina reala, din metal, de pe cladire ca el a dat-o jos cu manuta lui pt. ca nu e adevarat ca ar exista un risc de cutremur). Sau poate chiar il sperie cand il face sa se gandeasca la iminenta unui cutremur si la moarte .